Doctori care lucreaza la companii medicale private dar intocmesc ghidurile de practica. Conflict de interese sau nu?

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Multi doctori au interese financiare in companii private care activeza in domeniul medical sau al farmaceutic. Este un fapt bine cunoscut si – pe fondul problemei- nu este un lucru rau. Este bine ca specialisti recunoscuti sa fie cautati pentru valoarea si expertiza in domeniile in care profeseaza si sa fie platiti pe masura. Nimeni nu le poate reprosa nimic iar respectivele firme si  insasi societatea beneficiaza in mod direct de pe urma valorii lor profesionale.

Cu toate acestea, desi nu exista date publice in acest sens (nici macar pe site Colegiului Medicilor) sunt sigur ca medicii care lucreaza pentru companii private sunt implicati in redactarea ghidurilor de practica in virtutea valorii lor profesionale.

Ca avocat de malpraxis medical consider ca un medic care are interese financiare in firme private din domeniul medical / farmaceutic si sunt implicati in redactarea ghidurilor de practica ce vizeaza o asemenea masa mare de oameni (potentialii pacienti) trebuie sa isi declare public eventualul conflict de interese.

Totusi, ce sunt ghidurile de practica? Ghidurile de practica clinica sunt mijloace efective de schimbare a procesului de asistenta medicala si de îmbunatatire a rezultatelor din sanatate. Fiind unul dintre instrumentele care ajuta profesionistii si organizatiile sa-si imbunatateasca calitatea modului de tratare a pacientilor, ghidurile ofera celor care le folosesc posibilitatea de a-si perfectiona modul de a impartasi luarea deciziilor, perfectionarea lucrului in echipa, impartasirea cunostintelor lor bazate pe experienta si reducerea variatiilor in practica. De asemenea, ghidurile actualizeaza permanent cunostintele profesionistilor si ii determina sa renunte la metodele folosite pana atunci pentru a urma cea mai buna practica recomandata, dupa cum declarat prof. dr. Vlad Tica, vicepresedintele CMR.

Pana in prezent, in Romania, au fost adoptate Ghidurile de Ginecologie la sfarsitul anului trecut.  Un numar de 11 ghiduri sunt elaborate, iar alte 15 sunt in lucru.

Problema care se pune este daca un doctor care are interes financiar intr-o firma privata din domeniul medical/farmaceutic are dreptul de a participa la redactarea ghidurilor de practica? Iar daca nu este permis (macar la nivel etic daca legea tace in aceasta privinta) ar fi bine sa excludem oameni exceptionali care au atit de mult de oferit?

Dar daca un asemenea doctor redacteaza un ghid de practica ce poate avea un impact direct asupra firmei private cu care colaboreaza?

Din punctul meu de vedere, raspunsul nu este usor de dat. Dar cel putin ar trebui ca acesti medici sa isi faca publice conflictele de interese inainte de a fi cooptati la un asemenea proiect. Acest lucru ar trebui sa fie obligatoriu chiar daca ghidul de practica nu are nici o influenta directa si evidenta asupra firmelor private cu care medicul colaboreaza. Astfel eliminam zona gri a conflictelor de interese. Daca un asemenea medic refuza sa isi faca publice conflictele de interese atunci poate fi inlaturat de la proiect si inlocuit cu un alt profesionist.

Astfel vom avea cel putin siguranta ca respectivele ghiduri de practica sunt de incredere si lipsite de orice suspiciuni cu privire la continutul lor.

4 chestii care nu imi plac la o mediere (in malpraxis medical)

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Practic dreptul din 1998 – aproape 14 ani – si am fost implicat in multe tranzactii. Inainte de aparitia medierii – o „minune” a lumii juridice –  totul se rezuma la o discutie cu avocatul adversarului, prin telefon, la birou sau la terasa din spatele Curtii de Apel; ne comunicam reciproc pretentiile clientilor si rezolvam problema. Acum lucrurile s-au schimbat – trebuie facuta o mediere, la un cabinet specializat si sub atenta indrumare unui specialist.

Nu exista nici o indoiala ca o buna mediere poate duce la solutionarea „out of court” a unor dosare care prezinta dificultati – cum ar fi divortul cu minori, de exemplu. Insa in afara acestor exceptii indesarea pe gitul justitiabilului si al avocatilor a medierii ca procedura OBLIGATORIE si ONEROASA, incepe sa me enerveze la culme

Am si un Top 4 al acestor chestii enervante in materie de mediere

1. datorita medierii, nu se mai discuta nici o tranzactie

In ultimul timp, de cind se discuta noua modificare a legii 192/2006 privind obligativitatea informarii cu privire la mediere pentru fiecare persoana (fizica sau juridica) ce-si propune deschiderea unui proces judiciar am intilnit urmatoarea „mantra” – „nu vrem sa incepem nici o negociere pina cind nu demaram informarea cu privire la mediere”. WHAT?? Oamenii nu mai pot discuta despre inchiderea litigiului pe cale amiabile inaintea inceperii medierii; nu mai putem inchide litigiul chiar inaintea inceperii unei asemenea proceduri astfel incit sa nu mai pierdem timp si bani cu un mediator (mai ales daca partile sunt din orase diferite – chestiune la care legiuitorul – in marea intelepciune – nu s-a gindit sa reglementeze problema costurilor, nacar)?

Sa va povestesc o mediere in domeniul malpraxisului medical:  clientul trebuie sa lipseasca de la serviciu (sau de la conducerea firmei sale) pentru a participa la mediere. Uneori trebuie chiar sa se deplaseze in alt oras (si sa vezi probleme de deplasare mai ales i cazul celor vatamati ca urmare a erorii medicale).

Ajunsi la mediator vom auzi „psalmul” privind scopul medierii, eventual background-ul mediatorului, cum va decurge procedura si problemele legate de confidentialitate. Apoi se semneaza – depinde de mediator – un acord de confidentialitate.

Apoi reclamantul (in cazul de malpraxis, victima erorii medicale) comunica celeilalte parti o cerere prin care precizeaza suma de bani ce o doreste ca si despagubiri. Dupa ceva timp, partea adversa va comunica suma ce este dispusa sa o acopere si care este – in cele mai multe cazuri – ridicol de mica. Si atunci, mediatorul imi spune „nu iti face griji, este doar inceputul. Spune clientului sa nu o ia ca pe o jignire”. Dupa ce te calmezi incerci sa iti linistesti clientul – cum sa nu fie jignit cind ti se ofera 5.000 euro pentru pierderea unui rinichi sanatos, 4 operatii suplimentare si citeva vizite la sectia ATI a spitalelor?

Daca mediatorul si-ar face profesia asa cum trebuie ar fi trebuit sa tatoneze terenul si intentiile partilor inainte de a incepe prima sesiune astfel incit sa stie de unde pleaca pretentiile partilor si nu ar irosi timpul acestora cu chestiuni preliminare, stiute de toti negociatorii – primele oferte se refuza intotdeauna. In plus, daca medierea este o pierdere de timp / bani macar sa o stim inainte de a o incepe si la asta folosesc discutiile dinaintea medierii.

2. Avocatii apararii trateaza medierea ca pe un JOC

Un aspect destul de dureros al medierii este ca avocatii apararii (cei care reprezinta asiguratorul sau medicul vinovat) nu inteleg ca nu poti spune unei parti vatamate „ rinichiul dvs scos din greseala valoareaza doar 5.000 euro, atit am calculat ca face”. O asemenea chestiune nu ar face-o niciodata in fata unui judecator si a publicului din sala de judecata.

In acest caz singurul care il pot face este sa explic clientului ca aceasta mediere este doar un JOC in care fiecare parte incearca sa isi promoveze interesele financiare. Dar pentru partea vatamata nimic din aceasta procedura nu este un joc.

3. Mediatorul nu este decit un curier scump

O problema este ca nu exista mediatori specializati in malpraxisul medical. Dar probabil ca isi vor face curind o Asociatie – mai incaseaza ceva taxe si ofera niste diplome adr medicina si legislatie specifica – ioc. Pentru ca unui mediator nu-i trebuie si nu-i foloseste legea. Asa le spune la fiecare curs.

In practica mea, cei mai multi mediatori nu fac altceva decit sa comunice intre parti ofertele si contra-ofertele. Daca aveam nevoie de curier, lucram cu DHL. Sunt cu mult mai ieftini si la fel de eficienti

Pe de alta parte, daca ar exista un mediator specializat in domeniul malpraxisului medical atunci probabil ca ar costa cit costul unei operatii pe creier ar creste costul litigiului cu mult peste pretul unui proces in fata instantei.

Dar nici nu vreau ca un meditor proaspat iesit de pe bancile cursului de 40 de ore si 10 carti citite in cele 2 saptamini sa „isi faca mina” pe spezele clientului meu.

4. Folosirea medierii ca o „pipaire” a fondului cauzei

Am vazut si medieri in care partile s-au intilnit doar pentru a vedea cit de pornita era partea vatamata sa ceara ca si daune si cit de interesata era de o actiune in fata instantei de judecata.

Imi pare rau, dar medierea nu este pentru descoperiri. Daca asiguratorul vrea „inside information” atunci sa astepte sa primeasca cererea de chemare in judecata

In aceeasi idee, este fascinant cum mediatorul vine si imi spune despre justificarile partii adverse cu privire la sumele mici oferite ca si daune. El deja preia faptele mentionate de partea adversa ca fiind temeinice si adevarate fara ca nici macar sa verifice daca acestea sunt sustinute si de probe.

Intr-un caz, mediatorul nici macar nu realizase ca „adevarurile” spuse de partea adversa erau bazate pe o simpla afirmatie unui expert prieten de familie cu medicul vinovat, fara a exista macar expertiza IML

Ar fi trebuit sa-i spun mediatorului ca greseste sau sa las aceste informatii la secret spre a fi folosite in cadrul procesului judiciar? Am preferat varianta a doua, era clar ca medierea nu avea nici un rezultat, sumele oferite fiind ridicol de mici.

Medierea este menita sa rezolve cazuri si nu sa fie doar o oportunitate ca partile sa testeze pretentiile reciproce. In plus, cum poti lua spre mediere un caz de malpraxis cind nu intelegi la nivel elementar problema medicala in discutie?

Medierea nu este o ocazie de a lipsi motivat de la serviciu.

Analiza si evaluarea unui dosar de malpraxis medical (part.2)

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Analiza documentelor medicale se face, in principal, in-house de catre un avocat si un medic cu specializare in domeniul medical respectiv. Inevitabil, in timpul investigatiilor exista multe aspecte neclarificate sau lipsa. Acestea se rezolva impreuna cu clientul, familia victimei sau cu medicul de familie / curant al clientului. Adunarea rapida a informatiilor necesare (iar aici cooperarea cu clientul sau familia victimei este esentiala) ajuta la evitarea oricaror intirzieri in demararea procedurilor legale (pentru plingerile penale termenul este de 2 luni iar pentru sesizarea Colegiului Medicilor termenul este de 6 luni).

Dupa finalizarea analizei dosarului de malpraxis exista 3 elemente ce trebuie analizate pentru a decide daca clientul are un caz de malpraxis si daca este un caz viabil: existenta erorii medicale, cauza acesteia si daunele produse.

Odata ce este identificata eroarea medicala (aici un rol important il are medicul expert cu care colaboram in analizarea cauzei) se analizeaza consecintele acesteia. Pentru a explica mai bine clientilor cum functioneaza aceasta analiza le ofer un exemplu din domeniul circulatiei auto ce este mai simplu de inteles si vizualizat.

Imaginati-va ca un conducator auto X trece cu masina pe culoarea rosie a semaforului si obliga un alt conducator auto Y sa frineze brusc ca sa evite un accident.

Analizind aceasta situatie ipotetica este clar ca X a facut o eroare in conducerea masinii – a incalcat legea si a pus viata lui Y in pericol. Dar pentru ca nu a avut loc nici o tamponare, Y nu a suferit nici o vatamare corporala. Deci, desi avem un malpraxis (in conducerea masinii), acesta nu a determinat existenta unor prejudicii ce trebuie despagubite. X poate fi sanctionat de catre politia rutiera pentru ca nu a respectat culoarea rosie a semaforului dar raspunderea sa civila nu poate fi angajata fata de Y neexistind prejudiciu materiale / morale.

Intorcindu-ne la domeniul medical, erori au loc mai des decit credeti (sau decit stiti). Din fericire pentru toata lumea acestea nu produc prejudicii pacientilor. Fie un medicament iti este administrat intr-un dozaj gresit sau unele analiza medicale nu sunt efectuate corect sau nici macar nu sunt efectuate – toate acestea nu produc (in general) nici un prejudiciu pacientului.

Daca nu exista prejudiciu, nu avem nici un temei pentru o actiune in pretentii. Pe de alta parte, cind erorile medicale cauzeaza vatamare corporala sau chiar decesul victimei plingerile penale sau actiunile in pretentii sunt temeinice si victimele unor asemenea erori medicale au dreptul la daune interese materiale si morale.

Pe linga aspectele deja mentionate este foarte important de analizat valoarea prejudiul suferit de catre victima. Erorile medicale care produc prejudicii mici nu merita sa fie despagubite prin actiuni in instanta. Costurile asociate unui dosar de malpraxis sunt – de regula – mai mari decit al altor actiuni in pretentii si asta datorita inaltului nivel de specializare a unor asemenea procese. Costurile sunt provocate de taxele de timbru (care sunt proportionale cu daunele solicitate), onorariile expertilor-parte ce sunt necesari (nu sunt multi justitiabili ce pot citi si intelege un raport de expertiza medico-legal), taxelor aferente expertizelor facute la IML, etc.

Din acesta cauza analizez atent cazurile primite si in special prejudicul suferit de catre victima. Intotdeauna arat clientului ce prejudicii pot fi acoperite prin obtinerea unei sentinte judecatoresti sau negociere cu asiguratorul si care ar fi costurile unui asemenea caz.

In final, de remarcat faptul ca fiecare caz de malpraxis este unic. Fiecare trebuie analizat in cadrul unei proceduri complete si de catre o echipa multidisciplinara avocat specializat / medic expert. Pasii ce ii urmez si care au fost descrisi pe parcursul celor 2 articole sunt doar inceputul unui maraton juridic ce isi doreste sa se finalizeze cu obtinerea unor despagubiri corecte pentru victima unui malpraxis medical.

Este critic sa discuti cu clientul pe intreg parcursul procedurii – de la analiza si pina la ultimul termen de judecata – astfel incit orice decizie sa fie luata de client in deplina cunostinta de cauza.

In fapt, justitia se obtine doar de catre cei care isi doresc sa o aib?.

Malpraxisul medical vazut prin ochii unui avocat

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Cand intri intr-un spital, clinica sau cabinet medical pentru o consultatie sau tratament, mergi cu mari sperante si asteptari din partea medicilor si personalului medical (sa aiba grija de tine, sa iti stabileasca un diagnostic si sa te vindece sau sa iti minimalizeze suferintele). Ceea ce nu astepti intr-un asemenea caz este ca ceva sa nu functioneze ca la carte. Din fericire, pentru cei mai multi dintre pacienti (99,99%) lucrurile se desfasoara conform asteptarilor si viata continua fara nici un impediment. Dar pentru pacientii mai putin norocosi, interactiunea cu sistemul medical (nu neaparat cel romanesc, malpraxisul nu are nationalitate – 24.000 canadieni si 98.000 americani mor in fiecare an datorita malpraxisului medical) se transforma intr-un cosmar.

Pacientii pot fi victimele mai multor tipuri de erori medicale cum ar fi un tratament stabilit gresit, erori in timpul operatiilor chirurgicale, operatii desfasurate asupra unui alt pacient decat cel ce trebuia operat, transfuzii gresite de sange, obiecte uitate in trupul pacientului, boli contactate chiar in spital, etc. Pretul ce il plateste un pacient pentru aceste greseli medicale incepe de la o simpla cicatrice, durere sau chiar pierderea unui organ si pina la dezabilitati temporare/permanente si chiar deces.

Recuperarea unui pacient dupa efectele unui malpraxis medical poate lua luni de zile, ani sau chiar este imposibila. Unii pacienti traiesc cu rezultatul unui malpraxis medical toata viata lor iar unii pacienti isi pierd chiar viata. Recuperarea poate fi inceata si costisitoare deoarece va include internari in clinici specializate, proceduri medicale corective, recuperare fizica dureroasa si diferite tipuri de terapie. In cele mai grave cazuri victimele isi pierd veniturile deoarece nu vor mai putea lucra datorita unor deficiente fizice sau chiar psihice.

Unul dintre cele mai raspindite mituri despre litigiile referitoare la malpraxisul medical este perceptia in randul medicilor si al asiguratorilor ca un litigiu pornit de catre victima are doar scopul de a obtine multi bani.

Greseli in domeniul medical s-au facut de cand este medicina si nu intotdeauna culpa este a medicilor (cel putin asa spun avocatii lor).

Cu toate acestea, decizia de a incepe un litigiu in domeniul malpraxisului medical nu este o decizie usoara. In Romania, nu exista o practica judiciara care sa poata demonstra in ce conditii medicul a gresit sau, dimpotriva, culpa acestuia nu a putut fi retinuta.

Personal, gasesc mai mult informatii in jurisprudenta franceza si cea canadiana (in special cea din regiunea Quebec, mai ales ca si noul Cod civil romanesc are aceeasi sursa de inspiratie). Spre exemplificare, va pot spune ca in Canada statistica arata ca din cele 24.000 cazuri de malpraxis aratate la inceputul articolului doar 1.000 ajung in fata instantei si majoritatea deciziilor judecatoresti sunt in favoarea medicilor.

In timp ce accidentele “se intimpla” pentru ca asa ne este scris in stele, in cazurile de malpraxis medical intotdeaune este un motiv cat se poate de real care a dus la un asemenea rezultat. Acest motiv consta in faptul ca un profesionist in domeniul medical nu si-a exercitat profesia cu maxima diligenta conform pregatirii si cerintelor postului ce il ocupa iar din aceasta cauza trebuie sa raspunda (asa cum orice alta persoana din societatea de astazi raspunde pentru faptele sale).

Nu exista nici un motiv pentru care o victima trebuie sa sufere fizic, emotional sau financiar datorita unor motive ce puteau fi prevenite daca persoana in care acesta si-a investit intreaga sa incredere (iar uneori si-a pus chiar viata in mainile medicului) si-ar fi exercitat profesia asa cum trebuie.

Analiza si evaluarea unui dosar de malpraxis medical (part.1)

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Intilnirea cu clientul

Exista numeroase cazuri cind clientii ma contacteaza dupa o experienta neplacuta cu o alta firma de avocatura. Un element comun al nemultumirii lor este ca nu se pot intilni cu avocatul titular al respectivului cabinet sau acesta nu are experienta in domeniul complex si specializat al malpraxisului medical.

Din experienta va pot spune ca intilnirea cu victima unui malpraxis medical (sau cu familia acestuia) este de o importanta covirsitoare in evaluarea unui dosar. Mai mult, cred ca victima unei neglijente medicale merita o atentie deosebita din partea mea datorita situatiei speciale in care aceasta se afla atit din punct de vedere fizic cit si moral

Exista mai multe motive pentru care consider ca trebuie sa ma intilneasc cu clientul meu in persoana. In primul rind, clientul are o puternica convingere in privinta a ceea ce crede el ca s-a intimplat in cazul sau si despre cine este vinovat. In acest moment este foarte important sa imi notez desfasurarea povestii sale deoarece va fi foarte folositor ulterior in constructia cazului. In plus, clientul este cel mai in masura sa indice ranile provocate precum si suferintele sale morale precum si orice pierderi materiale a suferit ca urmare a malpraxisului. Aceste elemente sunt temeiul actiunii in raspundere si fara acestea nu am nici o sansa de a obtine daune compensatorii.

Si nu in ultimul rind trebuie sa existe o relatie cit mai buna cu clientul. Existenta unei increderi intre client si avocatul sau este critica pentru succesul cauzei ce o reprezint

 

Obtinerea tuturor documentelor medicale

Va rog sa observati atenti titlul capitolului. Nu am scris „obtineti toate documentele medicale relevante” . In practica am intilnit greseala pe care o fac unii experti sau pacienti de a obtine doar documentele medicale pe care le cred utile si pertinente cazului si, in consecinta, isi asuma posibilitatea ca unele elemente de o importanta deoasebita si cu mare impact asupra cazului sa fie neobservate. Personal, prefer ca primesc TOATE documentele medicale indiferent de cit de mica importanta par pentru ca nu se stie niciodata de unde sare iepurele.

Odata ce documentele sunt obtinute, incepe organizarea intr-o maniera cit mai eficienta a intregii documentatii pentru o mai buna analiza.

Pot spune ca un haos si o lipsa de organizare a documentelor medicalenu nu numai ca vor intirzia o evaluare a cazului dar pot induce in eroare expertii cu care colaborez si astfel acestia pot scapa din vedere indicii importante ale cazului.

– Va urma –

Standardul ingrijirii medicale in cazurile de malpraxis medical

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

In cazurile de malpraxis medical exista 4 elemente ce trebuie dovedite de catre reclamant pentru a putea convinge judecatorul sa-i admita cererea:

Standardul ingrijirii medicale: reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca standardul de calitate general acceptat in cazul procedurilor medicale la care a fost supus nu este acelasi cu cel practicat de medicul reclamat. Cu alte cuvinte, care este standardul general acceptat de la un doctor competent (sau alt personal medical) ce aplica procedura medicala in discutie si in urma careia a survenit eroarea medicala. Trebuie retinut faptul ca prestatia unui medic nu este judecat dupa comportamentul celui mai experimentat, indeminatic si pregatit medic din specialitatea respectiva. De asemenea, medicul nu trebuie sa garanteze rezultatul muncii sale, dupa cum bine spunea dna judecator Georgiana Tudor ( „Raspunderea juridica pentru culpa si eroarea medicala”) – practica medicala nu este o societate de asigurari si nu trebuie blamata pentru orice merge prost.

Nerespectarea stadardului ingrijirii medicale: reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca medicul nu a respectat standardul de calitate in cursul aplicarii procedurii medicale. Cu alte cuvinte, ca medicul reclamat a efectuat o manevra medicala (sau a aplicat un tratament) pe care un doctor competent nu ar fi facut-o sau medicul reclamat nu a indeplinit anumite actiune pe care un doctor competent le-ar fi facut.

Legatura de cauzalitate: reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca actiunile / inactiunile medicului sunt – in mod direct – cauza prejudiciilor suferite. Chiar daca medicul a fost neglijent dar aceasta neglijenta nu a produs in mod direct prejudiciul suferit de catre reclamantul-pacient, atunci medicul nu poate fi tras la raspundere.

Prejudiciul: in final, reclamantul trebuie sa dovedeasca ce prejudicii materiale si morale a suferit ca rezultat a erorii medicale.

 Nu analizati cazul de malpraxis in mod retroactiv

Este foarte usor pentru un pacient sau judecator sa analizeze retroactiv o eroare medicala si sa isi dea seama ce ar fi trebuit facut pentru ca prejudiciul sa nu fi aparut. Cu toate acestea, instantele de judecata nu analizeaza retroactiv actul medical si nici nu ar trebui sa faca asta.

Instanta de judecata trebuie sa analizeze dovezile pentru a determina daca standardul de ingrijire medicala a fost respectat la data cind pacientul a fost supus procedurii medicale. Standardul de ingrijire medicala se schimba in timp si un avocat  trebuie sa fie atent la analizarea probelor si a marturiilor obtinute astfel incit sa dovedeasca standardul de ingrijire medicala aplicabil cit mai aproape de momentul producerii malpraxisului medical.

Malpraxisul medical: diagnosticarea gresita sau imposibilitatea de a diagnostica

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Care este diferenta dintre ele?

Majoritatea cazurilor de malpraxis medical implica fie o diagnosticare gresita a unei afectiuni medicale (recunoasterea simptomelor dar stabilirea unui diagnostic gresit) fie imposibilitatea de a o diagnostica  (nerecunoasterea conditiilor care determina existenta unei probleme medicale ce necesita un tratament)

Savirsirea unei erori medicale nu este intotdeauna caz de malpraxis

Doar pentru ca medicul care v-a tratat a stabilit un diagnostic gresit bolii sau nu a reusit sa diagnosticheze boala nu inseamna in mod neaparat ca sunteti victima unui caz de malpraxis si ca o eventuala pretentie este intemeiata.

Cum putem stabili daca un diagnostic gresit este malpraxis

In principal exista un numar de intrebari la care trebuie avute raspunsurile corecte ca sa putem determina daca un diagnostic gresit (sau imposibilitate de a diagnostica) este temeiul unui caz de malpraxis:

Care sunt simptomele pe care le-ati descris doctorului?

Care a fost diagnoticul eronat?

Care a fost diagnosticul corect?

Cine a stabilit diagnosticul corect?

Cit timp a trecut pina cind ati fost diagnosticat corect?

Cit timp a trecut pina cind ati beneficiat de tratamentul corect?

De exemplu, chiar daca medicul consultat initial a gresit diagnosticul dar un alt medic a stabilit in mod corect problema medicala la scurt timp dupa prima consultatie, este greu de dovedit ca aceasta intirziere in stabilirea diagnosticului corect (si aplicarea tratamentului corect) a provocat daune materiale sau morale.

Uneori, intirzierile de lunga durata in aplicarea tratamentului corect nici nu mai conteaza

Exista anumite afectiuni medicale unde o lunga intirziere in stabilirea diagnosticului are un efect foarte mic in privinta rezultatului unui tratament. Este cazul unor tipuri de cancer pancreatic care are o evolutie extrem de rapida iar tratamentele actuale nu au efectul scontat nici daca sunt aplicate in stadiile incipiente ale bolii. Astfel incit nu mai conteaza intervalul de timp dintre diagnosticul eronat si obtinerea unui tratament corect.

Pe de alta parte, unele tipuri de cancer cresc asa de lent incit intirzierile mari in aplicarea tratamentului corect nu au nici un efect negativ asupra pacientului. De exemplu, cancerul de prostata creste extrem de lent. Majoritatea barbatilor de peste 50 ani au simptome timpurii ale cancerului de prostata. Dar acesta creste asa de lent incit alte boli specifice batrinetii cauzeaza decesul pacientului cu mult timp inaintea cancerului de prostata.

Dar si intirzierile scurte pot fi critice

Exista insa si boli unde chiar si intirzierile de nivelul orelor (sau chiar minutelor) pot face diferenta daca un pacient va avea o evolutie favorabila sau va fi invalid pentru toata viata. Este vorba de hematomul subdural (singerarea creierului) sau de abcese epidurale (leziuni ale maduvei spinarii) care sunt urgente medicale si unde intirzierile de ore pot fi mortale.

Fiecare caz este diferit

Simplul fapt ca medicul dvs a facut o greseala in stabilirea unui diagnostic sau a intirziat in stabilirea unui diagnostic corect nu inseamna ca suntem in prezenta unui caz de malpraxis medical.

In concluzie

Pe scurt, nu va grabiti sa reclamati la Colegiul Medicilor sau sa initiati actiuni in instanta de judecata deoarece fiecare caz de malpraxis depinde de faptele concrete. Asemenea actiuni neintemeiate nu vor face decit sa afecteze imaginea unor medici profesionisti care nu au facut altceva decit sa isi exercite profesia la cele mai bune standarde cu scopul de a va vindeca. Si au facut acest lucru fara a incalca legea sau codul deontologic.  In consecinta, de ce sa faceti rau unor asemenea oameni?

Daca credeti ca sunteti victima unui caz de malpraxis, cea mai buna solutie pentu toata lumea (atit dvs cit si pentru medic) este –inainte de a porni orice procedura judiciara sau disciplinara impotriva medicului – sa consultati un avocat specializat in asemenea cazuri sau macar a unui alt medic. Acestia va pot spune daca exista temei pentru un caz de malpraxis sau nu.

Ginditi-va ca medicii merita macar atita diligenta din partea dvs: asigurati-va ca intr-adevar exista un caz de malpraxis si nu trimiteti medicii prin instante in mod inutil. Dvs. v-ar place sa va petreceti timpul la judecatorie din cauza unui vecin reclamagiu? Nu cred.

 

Consimtamintul pacientului privind interventia medicala sau tratamentul

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Malpraxisul medical se poate intimpla in 2 feluri

1. Neglijenta – cind personalul medical isi incalca obligatiile prevazute de art. 655 din legea 95/2006 „În acordarea asistentei medicale/îngrijirilor de sanatate, personalul medical are obligatia aplicarii standardelor terapeutice, stabilite prin ghiduri de practica în specialitatea respectiva, aprobate la nivel national, sau, în lipsa acestora, a standardelor recunoscute de comunitatea medicala a specialitatii respective” . In acest caz doctorul provoaca o vatamare corporala (sau chiar decesul) cind esueaza in acordarea tratamentului medical la standardele general acceptate ale unu medic competent (in termeni juridici acest etalon se numeste „superior bonus pater familias.”)

2. Lipsa consimtamintului pacientului – vatamarea corporala (sau deces) produsa de o procedura medicala efectuata in lipsa consimtamintului pacientului astfel cum se prevede in art 13 din  legea 46/2003 „Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumându-si, în scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”

Consimtamintul pacientului privind efectuarea unei proceduri medicale

Orice pacient are dreptul legal sa decida ce proceduri medicale pot fi aplicate corpului sau. In doctrina straina (franceza si canadiana) acest drept se numeste „autonomie”

Pe scurt, acest lucru inseamna ca doctorul are nevoie de consimtamintul pacientului inainte de a va trata iar acest drept este consemnat in art.6 si urmatoarele ale legii 46/2003.

Ce inseamna consimtamintul pacientului?

Acest consimtamint inseamna ca doctorul poate incepe tratamentul doar daca are permisiunea pacientului sa faca acest lucru, permisiune oferita in mod valid si numai in baza unei complete informari facute de catre medic.

Conform art.6 din legea 46/2003 „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectutrii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.”

Ca exemplu, imaginati-va urmatorul dialog (pe care eu l-am auzit de multe ori prin spitale):

Doctor: „Doresc sa va operez la picior. Am consimtamintul dvs? „

Pacient: „Hmm.. de ce trebuie sa facem aceasta operatie”

Doctor: „Pentru ca aceasta operatie va opri durerea pe care o simtiti in picior. Am consimtamintul dvs? „

Pacient: “Puteti face orice vreti numai sa ma scapati de durere”

Pacientul doreste dosar sa fie vindecat

Cind merg la medic, cei mai multi dintre pacienti se gindesc doar la boala sau durerea ce ii aduce la spital. Asa incit atunci cind doctorul le spune ca tratamentul propus le va aduce o alinare sau le va vindeca boala, majoritatea dintre pacienti va fi de acord cu acest tratament fara sa mai puna multe intrebari.

Care sunt consecintele?

Totusi, pentru a oferi un consimtamint in deplina cunostinta de cauza ar fi bine ca pacientul sa inteleaga consecintele ce pot fi prevazute in mod rezonabil ale aplicarii respectivului tratament sau, dimpotriva, consecintele neacordarii respectivului consimtamint.

Ce trebuie sa va spuna doctorul?

In lipsa unei practici judiciare romane consistente, am analizat practica judiciara franceza si canadiana. In cadrul proceselor solutionate se accepta in mod general ca un consimtamint poate fi acordat in mod valid doar daca doctorul a explicat într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate (în cazul în care pacientul nu cunoa?te limba român?, informa?iile i se aduc la cuno?tin?? în limba matern? ori în limba pe care o cunoa?te sau, dup? caz, se va c?uta o alt? form? de comunicare) urmatoarele:

1. natura procedurii medicale propuse;

2. existenta sau nu a altor tratamente/proceduri alternative;

3. riscurile, beneficiile si incertitudinile fiecarui tratament / proceduri medicale (in cazul in care exista si alternative)

Cum se ofera consimtamintul?

Consimtamintul poate fi exprimat in mod expres prin cuvinte sau prin gesturi care arata in mod neechivoc acest consimtamint. In mod uzual, doctorii ofera un formular ce urmaza a fi semnat de catre pacient. In unele spitale am observat si o practica – nelegala – de a se semna de catre pacient formulare de acordare a consimtamintului in alb, urmind sa fie completate de catre unitatea medicala daca si cind se impune efectuarea vreunei proceduri medicale.

Lipsa consimtamintului atrage raspunderea penala

Desi nu exista practica judiciara publicata, dupa parerea mea orice procedura medicala efectuata fara consimtamintul pacientului (si fara a se incadra in exceptiile prevazute de lege) se constituie in elementul material al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanei la care se poate adauga (in caz de malpraxis) si vatamare corporala sau ucidere din culpa, dupa caz.

Nu am fost informat – Nu este adevarat, eu ti-am spus

Din pacate, practica arata ca este foarte dificil sa demonstrezi intr-un dosar de malpraxis lipsa informarii complete in baza careia s-a dat consimtamintul. Cel mai adesea se pune intrebarea daca medicul a explicat in mod complet, corect si folosind un limbaj ce putea fi inteles de catre pacient. In final nu avem decit cuvintul pacientului versus cuvintul doctorului. Iar asta nu o poti demonstra in lipsa unor martori sau inregistrari efectuate in momentul discutiei cu doctorul.

Nemultumit de serviciile unui doctor? Ginditi-va sa depuneti o reclamatie

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Primesc din ce in ce mai multe telefoane privind potentiale cazuri de malpraxis medical. Si asta nu din cauza ca cei care ma contacteaza sunt nerabdatori sa isi petreaca urmatoarea perioada de timp in instantele de judecata.. In principal, cresterea numarului de telefoane se datoreaza faptului ca medicina nu este diferita de celelalte profesii din Romania. Unii doctori sunt exceptionali, unii sunt grabiti si gresesc din aceasta cauza, unii nu stiu sa gestioneze relatia cu pacientul iar unii pur si simplu sunt incompetenti.

Chiar daca dvs sau o persoana iubita este victima unei greseli medicale (cunoscuta sub numele de malpraxis medical) asta nu inseamna in mod automat ca aveti un caz pentru care merita inceputa procedura judiciara civila sau penala.

Trebuie sa stiti faptul ca aceste cazuri de malpraxis sunt destul de costisitoare deoarece necesita interventia unor experti in domeniul medical. Nici un avocat, indiferent de experienta sa in domeniu, nu va avea cunostintele de specialitate ale unui medic.

Din aceasta cauza – si avind in vedere ca partile adverse (medicul acuzat de malpraxis si asiguratorul acestuia) beneficiaza de cunostinte solide in domeniu – prezenta in dosar a unui expert in domeniul medical este esentiala pentru maximizarea sanselor de a cistiga un litigiu. In primul rind, un asemenea expert trebuie consultat doar pentru a vedea daca cazul prezentat este intr-adevar un caz de malpraxis. Cu cit dosarul este mai complex – procedurile medicale acuzate sunt mai specializate si complexe – cu atit costurile cu expertii parte vor creste.
Desi in Romania nu exista o statistica oficiala cu privire la dosarele de malpraxis, studiile din tarile din Vest si Canada (deoarece legislatia sa este asemanatoare cu cea continentala) arata ca medicii cistiga in proportie de 85% din dosarele in care reclamantii nu isi asigura o consultanta specializata in domeniul medical. Iar asta demonstreaza faptul ca deschiderea unei proceduri judiciare in conditiie in care reclamantul nu dispune de opiniile expertilor este foarte riscanta, inclusiv prin prisma faptului ca un reclamant nu va fi in stare nici sa arate judecatorului in mod clar si concis unde exista eroarea medicala si in ce consta aceasta. Si in aceste conditii, cum poti spera la o solutie favorabila?

Cind analizez un potential caz de malpraxis iau in calcul toate aceste aspecte. Dar faptul ca resping un anumit caz nu inseamna ca tu, ca si pacient, nu ai drepturi. Daca nu esti multumit de un doctor trebuie sa stii faptul ca poti depune reclamatie la Colegiul Mediciilor.

Actiunea disciplinara poate fi pornita in termen de cel mult 6 luni de la data savarsirii faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile.

Plangerea impotriva unui medic se adreseaza colegiului al carui membru este medicul. Acesteia i se va da curs  numai in cazul in care contine urmatoarele elemente de identificare:
-numele, prenumele, domiciliul si calitatea petentului;
-numele, prenumele si locul de munca ale medicului impotriva caruia se face plangerea;
-descrierea faptei si indicarea datei cand aceasta a avut loc;
-prejudiciul creat pacientului;
-semnatura petentului.

Plangerea se va depune personal sau prin mandat cu procura ori poate fi trimisa prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Nu se vor inregistra plangerile trimise prin fax ori depuse sau trimise in copii.

Sfaturi practice:

1. Fiti concis in plingerea dvs. Evitati includerea de informatii irelevante.
2. Fiti profesionist. Evitati atacurile la persoana sau comentarii lipsite de bun simt
3. Intocmiti plingerea la un calculator si nu o scrieti in forma olografa (de mina).
4. Anexati toate documentele medicale disponibile. Ideal ar fi sa anexati dosarul pacientului.

Multi dintre clientii cu care discut imi spun:  “nu doresc ca cineva sa treaca prin ce am trecut eu”. Daca simtiti acest lucru, atunci datorati comunitatii si dvs insiva ca situatia sa fie facuta publica prin depunerea unei plingeri. Este posibil ca dosarul dvs sa fie rezultatul unei situatii pe care nici un doctor nu o putea prevede si care este la limita stiintei medicale. Sau poate nu sunteti prima persoana care faceti o plingere impotriva doctorului respectiv dar este reclamatia in baza careia se va face o ancheta ce va determina la exercitarea unui act medical mai corect si mai sigur pentru pacienti.

Ginditi-va in felul urmator:  daca nimeni nu reclama cazurile de malpraxis, atunci va garantez ca nimic nu se va schimba in sistemul sanitar.

Mesaj catre doctori: spuneti „Imi pare rau” si nu veti fi reclamati

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

In urma unui articol citit in ziarul The New York Times cu ceva timp in urma, am inceput sa intreb clientii care ma contacteaza cu privire la cazurile de malpraxis daca ar fi urmat calea justitiei in cazul in care ar fi primit scuze din partea medicului / personalului medical pentru erorile provocate.

Rezultatul a fost putin surprinzator pentru mine, avind in vedere faptul ca romanii sunt priviti ca niste procesomani mai ales prin prisma statisticilor ce ne demonstreaza cresterea numarului de dosare aflate pe rolul instantelor de judecata. Concluzia acestui „sondaj” a fost ca doctorii care si-ar fi cerut scuze pentru greselile lor ar fi avut parte de mai putine reclamatii decit cei care nu si-ar recunoaste eroarea profesionala.

Daca discutati cu asiguratorii (ce practica asigurari pentru malpraxisul medical) sau cu managerii de spitale o sa observati ca tactica preferata este „neaga si apara-te”. Juristii acestora avertizeaza medicii ca orice recunoastere a unei greseli sau chiar exprimarea vreunui regret este echivalentul unei invitatii date pacientului sa il reclame.

Insa clientii cu care am discutat considera ca daca ar fi fost instiintati rapid despre erorile medicale si ar fi primit scuze (eventual si o compensatie corecta, nu neaparat sub forma baneasca) nu ar fi inceput nici o procedura judiciara civila, disciplinara sau penala impotriva medicului sau unitatii medicale. In plus, pacientii considera ca aceste lucruri ar fi ajutat la reabilitarea medicului in fata sa, ar fi diluat supararea si dorinta de „razbunare” pe care un pacient le are in urma unei erori medicale si care alimenteaza dorinta deschiderii unui proces civil sau penal.

Ideea este simpla: asuma-ti responsabilitatea fata de pacient.

In aproape toate cazurile pe care le-am avut, clientul a venit la mine manat de frustrarea pe care o are si de lipsa de informatii / comunicare pe care a simtit-o in relatia cu medicul si spitalul.

Stimati cititori, ce credeti? Daca doctorul dvs va cere scuze pentru greseala sa; daca dvs chiar credeti ca doctorul isi regreta eroarea, nu este mai putin probabil sa il reclamati?