Jurisprudenta in materie de malpraxis

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Vaccin contra hepatitei B: caracterul defectuos si autoritatea judecatorului

Dupa stabilirea cu exactitate a faptului ca exista o imposibilitate de a dovedi stiintific atat legatura de cauzalitate cat si absenta vreunei legaturi intre scleroza in placi si vaccinarea impotriva hepatitei B, exista insa prezumtii pornind de la aceasta legatura de cauzalitate, Curtea de Apel a considerat  – avind in vedere starea anterioara a victimei, istoricul sau familial, originea etnica, intervalul de timp dintre momentul administrarii injectiilor si declansarea bolii, precum si la numarul neobisnuit de mare de injectii administrate – ca exista prezumtii grave precise si concordante care permit stabilirea unei legaturi intre vaccinarile litigioase si declansarea sclerozei in placi de care sufera.

Cu toate acestea Curtea de Apel constata ca un produs nu poate fi retras de pe piata numai pentru simplul fapt ca nu satisface asteptarile unei anumite persoane; ca beneficiul asteptat din partea vaccinului contra hepatitei B din partea publicului utilizator este – inainte de toate – o protectie eficienta impotriva acestui virus ceea ce este un motiv pentru care vaccinul contra hepatitei B – care probabil a salvat mii de vieti pentru care riscul “hepatitei B” a fost cu mult mai mare decat riscul “sclerozei in placi” – nu a fost retras de pe piata si a primit pana in momentul de fata autorizatiile necesare

 

Definirea infectiei nosocomiale

Daca alineatul I a articolului L. 1142-1 din Codul sanatatii publice impune unitatii sanitare responsabilitatea infectiilor nosocomiale, exogene sau endogene cu exceptia situatiei in care se raporteaza dovada existentei unei cauze externe, doar o infectie care survine in timpul / spre sfarsitul internarii si care nu a fost nici prezenta  – nici macar in incubatie la inceputul internarii – poate fi considerata ca nosocomiala.

Libertatea individuala a persoanei spitalizata prin consimtamint pentru tulburari psihice

Un barbat se sinucide in timp ce se afla internat in baza  consimtamantului sau intr-o clinica. Fiicele si nora intenteaza actiune in justitie impotriva clinicii pentru despagubiri insa aceasta este respinsa de Curtea de Apel din Toulouse; decizie aprobata de prima camera civila a Curtii de Casatie ce retinut ca „rezulta din articolul L. 3211-2 al Codului de sanatate publica faptul ca o persoana internata in regim de spitalizare prin consimtamant pentru tulburari psihice are aceleasi drepturi legate de exercitarea libertatilor individuale ca si pacientii internati pentru alte cauze; iar in acest caz principiul aplicabil este cel al libertatii de circulatie si ca nu se poate aduce atingere acestei libertati prin constrangere, pe calea “oficializarii” regulilor de iesire din unitatea sanitara.”

 

Infectiile nosocomiale si raspunderea pentru eroare… ocazie de simplificari

Din articolul 1147 Cod civil (francez) rezulta ca atunci cand nu poate fi stabilita  – procentual – contributia fiecarui participant la producerea aceluiasi prejudiciu, stabilirea participatiei se face in mod egal intre ele.

Incalca acest text acea curte de apel care – pentru a spune ca o clinica declarata raspunzatoare in solidar cu un chirurg de prejudiciile suferite de un pacient ca urmare a unei infectii nosocomiale contractata de acesta din urma trebuie sa ofere garantie chirurgului impotriva acuzatiilor pronuntate impotriva sa – se margineste sa releve ca rezulta din raportul amiabil al unui expert ca unul dintre cei doi germeni identificati ca fiind sursa infectiei este nosocomial, ca acea clinica nu produce nici un element medical potrivnic, ca prezenta acestui germene este responsabilitatea sa atunci cand o unitate sanitara trebuie sa ia toate masurile necesare evitarii infectarii si prin urmare este necesar sa se retina vina clinicii in timp ce prezenta in corpul pacientului a unui germene de obicei asociat infectiilor nosocomiale  nu constituie in sine dovada ca nu au fost luate masurile aseptice care ii revin.

 

CEDO: Privarea de dreptul la asistenta medicala a unei femei insarcinate

Acuzand dureri acute, o femeia insarcinata in opt luni a fost examinata de o moasa din spital care a considerat ca nu era cazul sa cheme medicul de garda .

Acelasi tratament fiindu-i rezervat la un al doilea spital, abia dupa ce s-a prezentant la a treia unitate sanitara impreuna cu sotul ei femeia a fost examinata de un urolog care i-a prescris medicamente .

Durerile nefiindu-i atenuate, femeia a fost internata in aceasta a treia unitate sanitara unde medicii au constatat decesul copilului, dar cuplul neavand suma pretinsa ca aconto pentru operatia de extragere a fatului decedat a fost directionat catre o alta unitate medicala.

Pacienta a decedat in ambulanta care o transporta la acel spital. Reclamantii, sotul si fiul defunctei, invoca incalcarea articolului 2 din Conventie .

Curtea reitereaza ca prima teza din articolul 2 al Conventiei obliga statul nu doar sa se abtina de la a provoca decesul intentionat si nelegitim, dar sa ia si masurile necesare pentru a proteja vietile oamenilor aflate in jurisdictia acestuia. Aceste principii se aplica deopotriva in domeniul sanatatii publice.

Cu toate acestea , in cazul in care un stat contractant a luat masurile necesare asigurarii unui inalt nivel de competenta in domeniul ingrijirii sanatatii si pentru a garanta protejarea vietii pacientilor nu putem admite ca probleme precum o eroare de judecata din partea unui cadru medical sau o coordonare precara intre cadrele medicale cu privire la tratamentul unui pacient sunt suficiente in sine pentru a obliga un stat contractant sa dea socoteala in temeiul obligatiei pozitive de a proteja dreptul la viata .

In situatia prezentei spete ii incumba Curtii a stabili daca autoritatile nationale au facut ceea ce se astepta in mod rezonabil de la acestea si in special daca si-au indeplinit obligatia de a proteja integritatea fizica a pacientei, cu precadere prin acordarea ingrijirilor medicale corespunzatoare.

Pentru acest motiv, Curtea acorda importanta cronologiei evenimentelor precum si datelor medicale privind defuncta. De asemenea, Curtea apreciaza ca trebuie facuta distinctie in aceasta privinta, intre ingrijirile care au fost acordate pana la sosirea sa la ultima unitate sanitara si evenimentele care s-au desfasurat dupa sosirea sa la acest spital.

In aceasta speta decesul nu s-a datorat numai unor erori de judecata ale cadrelor medicale – acest lucru s-a intamplat pana la sosirea defunctei in acest ultim spital – dar si faptului ca aceasta nu a fost internata din cauza neplatii prealabile a cheltuielilor de spitalizare.

Cerinta financiara prealabila descurajanta a condus la o renuntare din partea pacientei la acordarea ingrijirii in cadrul acestui spital. Aceasta renuntare nu poate fi in niciun fel considerata ca putand fi efectuata intr-un mod documentat, nici ca fiind de natura sa exonereze autoritatile nationale de responsabilitate in privinta ingrijirilor care ar fi trebuit acordate defunctei .

Intr-adevar, Curtea subliniaza ca nu au existat dubii cu privire la gravitatea starii de sanatate a pacientei in momentul ajungerii sale la spital si nici cu privire la necesitatea unei interventii chirurgicale de urgenta a carei lipsa era susceptibila de a genera consecinte deosebit de grave.

Astfel defuncta a fost privata de posibilitatea de a avea acces la asistenta de urgenta corespunzatoare. Aceasta constatare este suficienta pentru Curte in a estima ca Statul nu si-a indeplinit obligatia de a proteja integritatea fizica . In consecinta, Curtea constata o incalcare a articolului 2 din Conventie, pe fond .

Sub aspect procedural, Curtea subliniaza ca in domeniul medical este importanta o reactie prompta din partea autoritatilor pentru a mentine increderea publica si respectarea statului de drept de catre public. Insa, in acest caz, procedura a durat mai mult de noua ani in total, din care aproape trei ani numai pentru singura faza administrativa de autorizare prealabila a urmaririlor ceea ce nu indeplineste cerinta unei examinari prompte.


Your email address will not be published. Required fields are marked *