Sunt onorariile avocatilor prea mari?

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Totul a inceput cu tendinta din ce in ce mai pregnanta a instantelor de judecata de a diminua onorariile avocatilor in cadrul proceselor civile.

Apoi s-a continuat in spatiul public si pe retelele de socializare exista multe discutii despre onorariile avocatilor si despre cit de scazute ar trebui sa fie acestea. Inainte de a discuta problema, ar trebui sa ne gindim de ce un avocat este un profesionist “ scump”

Dincolo de costurile suportate de catre un avocat ca sa isi obtina diploma de absolvent de drept si apoi ca sa treaca examenele de admitere in Barou, cred ca potentialii clienti nu cunosc ( nu este culpa lor, evident) ce face un avocat dupa ce il angajezi sa iti rezolve o problema juridica. Este adevarat ca pentru majoritatea clientilor munca avocatului poate fi simplificata prin expresii de genul “  vreau sa nu fiu arestat / condamnat” sau “ vreau un contract de vinzare cumparare”. In realitate, avocatul se angajeaza la mult mai mult decit lasa sa se vada aceste expresii.

Semnarea unui contract de asistenta juridica echivaleaza cu “ OK, nu trebuie sa iti mai faci griji cu privire la aceasta problema. Grijile tale le preiau eu”. Clientul se intoarce acasa si – pentru prima data in ultimele saptamini – doarme profund.

Avocatul se intoarce acasa plin de ginduri despre cum poate rezolva problema clientului sau. Se intimpla ca noaptea sa viseze datele si faptele din dosare sau ca este pe cale sa rateze o sedinta de judecata. Cind este cu copii in parc isi verifica emailul sa vada daca nu a primit acte de la avocatul advers sau de la clientul sau. Cind iese cu sotia la restaurant este imposibil sa nu discute despre sedinte de judecata si tactici de dosar ( fara insa a incalca confidentialitatea J ).

Avocatii sunt scumpi deoarece iti pot aduce multi bani sau te pot ajuta sa eviti sa-i pierzi. Uneori te ajuta sa isi pastrezi chiar libertatea. Si cu totii stim cit valoreaza, nu? Angajind un avocat obtii un profesionist care isi pierde somnul din cauza grijilor pentru problema ta juridica in timp ce tu obtii linistea sufleteasca.

Daca onorariile avocatial sunt prea mari, atunci avem nevoie de alte solutii iar una dintre ele ar fi ca obligatiile avocatului fata de client sa fie mai reduse. Conduita avocatilor este prevazuta de Codul Etic, Statut sau legea de organizare a profesiei.  In acest moment, legea nu permite ca un client sa renunte la unele dintre obligatiile profesionale ale avocatului fata de el si astfel incit sa mai poata cere diminuarea onorariului.

Ca sa fie totul clar, cind se discuta de scaderea onorariilor avocatilor inseamna ca se doreste scaderea corespunzatoare a dedicarii avocatului fata de cauza clientului sau. Este ca si cind clientul va primi serviciile avocatiale cu dedicarea specifica unui sofer de taxi. Asta vreti?

lawyerist.com

Infectia nosocomiala cu klebsiella pneumoniae. Culpa unitatii medicale prin incalcarea obligatiei de rezultat de prevenire a aparitiei unor asemenea infectii

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

 Speta ce doresc sa o prezint astazi este – din pacate – una tipica pentru sistemul nostru sanitar. Pot afirma fara riscul unei greseli ca asemenea cazuri pot apare atit in sistemul public cit si cel privat cu precizarea ca speta de mai jos a fost inregistrata impotriva unui spital privat din Bucuresti.

In luna martie 2014 la Spitalul X se naste un copil pentru care scorul Apgar este 10, nasterea fiind prin operatie cezariana.

La 7 zile postnatal investigatiile paraclinice au evidentiat in cazul coproculturii bacili Klebsiella spp. in proportie de 95% sensibili la amikacin, colistin, imipenem, levofloxacin, in rest, rezistent. De asemenea, hemocultura a iesit pozitiv pentru klebsiella pneumoniae, sensibil la amikacin, fosfomycin, biseptol; intermediar la ertapenem, imipenem.

 

Caracterul nosocomial al infectiei diagnosticate la nou nascut .

Criteriile de definire a infectiei nosocomiale sunt prevazute de catre Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 916 din 27.07.2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire si control al infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare.

Infectia nosocomiala este infectia contractata in unitati sanitare cu paturi (de stat si private), care se refera la orice boala infectioasa

  • ce poate fi recunoscuta clinic si/saumicrobiologic si pentru care exista dovada epidemiologica a contractarii in timpul spitalizarii/actului medical sau manevrelor medicale;
  • care afecteaza pacientul datorita ingrijirilor medicale primite;
  •  este legata prin incubatie de perioada internarii sale in unitatea respectiva, indiferent daca simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizarii.

Infectiile nosocomiale sunt considerate infectiile care apar la nou-nascut peste 3 zile de viata.

Infectiile neonatale cu debut tardiv (peste 3 zile de viata) se datoreaza conditiilor din mediul intraspitalicesc, germenii implicati fiind: stafilococ coagulazo-negativ, stafilococcus aureus, E. Coli, Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Candida, Streptococ, Serratia, Acinetobacter, anaerobi .

Examinarea gravidei pe perioada sarcinii nu a depistat nici o infectie, pe cale de consecinta aceasta nu a fost contractata prealabil internarii in unitatii medicale.

In a 7-a zi de viata, internat fiind in Spitalul X, nou-nascutul a prezentat septicemie dovedita etiologic – septicemie cu klebsiella pneumoniae, identificata prin hemocultura.

Existenta infectiei in ziua 7 de viata indeplineste criteriul nr. 1 din criteriile de definitie a infectiilor nosocomiale ale singelui (anexa II, capitolul IV din Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 916 din 27.07.2006): una sau mai multe hemoculturi ale bolnavului este pozitiva pentru microorganisme si microorganismul izolat din hemocultura nu este in relatie de cauzalitate cu alte infectii ale pacientului

 

Infectia a fost contractata in unitatea medicala . Legatura de cauzalitate intre spitalizare si infectie

Examinarea gravidei pe perioada sarcinii nu a depistat infectii pe cale de consecinta, infectia nu a fost contractata prealabil internarii in unitatea X

Germenele implicat in etiologia septicemiei a fost identificat la peste 72 de ore de la nastere – in ziua a 7-a de viata extrauterina – deci este exclusa posibilitatea infectiei transplacentare sau a contaminarii fatului in utero sau intrapartum.

 Acest lucru este confirma si de catre Certificatul nr. Y emis de catre societatea ce se ocupa cu recoltarea si depozitarea celulelor stem care confirma faptul ca infectia nu exista la momentul nasterii si ca celulele stem recoltate la acel moment sunt apte a fi depozitate.

De asemenea, analizele efectuate ulterior nasterii de catre mama demonstreaza ca aceasta nu putea fi o sursa de infectie din moment ce analiza de urina a scos un rezultat negativ si asta in conditiile in care mama nu avea nici un tratament cu antibiotice prescris de catre medic.

Singura varianta stiintific posibila este aceea ca infectia a fost contractata in spital, pe durata internarii, fiind astfel demonstrat caracterul nosocomial al infectiei.

 

Raspunderea furnizorului de servicii medicale pentru prejudiciile provocate de catre infectiile nosocomiale

Raspunderea furnizorului de servicii medicale este prevazuta de catre art. 168 (2) din legea 95/2006 “(1) Spitalul asigura conditii de investigatii medicale, tratament, cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sanatatii publice; (2) Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea conditiilor de cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor.”.

Raspunderea institutiei de sanatate este o raspundere obiectiva fara greseala in temeiul unei obligatii de securitate de rezultat.

Conform literaturii de specialitate, cauzele infectiilor nosocomiale sunt:

(a) prin deficiente in nerespectarea principiilor asepsiei, antisepsiei;

(b) deficiente in sterilizare si mentinerea sterilitatii;

(c) deficiente in respectarea conditiilor adecvate de decontaminare/dezinfectie,

(d) deficiente in comportamentul profilactic al personalului sanitar

In mod cert insitutia sanitara nu si-a respectat obligatiile legale de rezultat impuse de catre art 3 “Fiecare unitate sanitara elaboreaza anual un program propriu de supraveghere, prevenire si control al infectiilor nosocomiale” si art 6 “In toate unitatile sanitare activitatea de supraveghere si prevenire a infectiilor nosocomiale face parte din obligatiile profesionale ale personalului si va fi inscrisa in fisa postului fiecarui salariat” din OMSP 916/2006.

Din analiza actelor medicale reiese ca nu exista o cauza straina de natura a exonera institutia sanitara de raspunderea pentru infectia nosocomiala – fapta unui tert sau eveniment exterior a carui interventie are la origine o forta imprevizibila si irezistibila.

 

Riscul de deces. Orice procedura chirurgicala trebuie insotita de mentionarea catre pacient a unui asemenea risc?

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Intrebarea a fost esenta unui recent caz de malpraxis medical si avea legatura cu un consimtamint ce fusese dat de catre mama unui pacient.

In dosar era vorba de o UPPP (uvulopalatofaringoplastia – indepartarea chirurgicala a tesuturilor din git spre a putea respira mai bine) unde studiile de specialitate precizeaza ca riscul de deces este de 0,2% adica 1/500.

Problema care s-a pus a fost: este necesar ca un chirurg sa mentioneze posibilitatea decesului in asemenea proceduri medicale atunci cind informeaza pacientul si cere consimtamintul informat?

In conformitate cu normele medicinei legale, informarea pacientului despre un risc medical depinde de 2 elemente: (i) alti medici ar informa pacientul despre riscul unui deces si (ii) pacientul ( sau apartinatorii) are fi luat o alta decizie daca riscul de deces ar fi fost pus in discutie?

Un studiu al Universitatii Duke precizeaza: :”In fapt, nu exista obligatia de a include decesul printre riscurile oricarei proceduri chirurgicale; cind riscul de deces este asa de mic incit devine improbabil si neasteptat, includerea sa in rindul riscurilor ar echivala cu o inselare a pacientului”.

Cu alte cuvinte, pacientul nu trebuie sa fie inspaimintat cu riscurile improbabile ale procedurii astfel incit acesta sa refuze o procedura medicala de care chiar are nevoie

In aceeasi lucrare este tratata si problema nivelului riscului astfel incit sa devina necesar inserarii sale in cadrul informarii pacientului. Concluzia este ca acest nivel este discutabil si variabil insa nivelul minim acceptabil de la care pacientul trebuie informat este de 0,1% sansa de deces.

Ghidul emis de catre Universitatea Harvard cu privire la consimtamintul informat spune ca tipul si numarul riscurilor ce trebuie dezvaluite pacientului depinde de semnificatia ce o da pacientul acestor riscuri in luarea deciziei sale.

In cazul discutat mai sus ( UPPP) riscurile mentionate in literatura medicala sunt: singerari, infectii, dificultati la inghitire, sforait. Este absent in mod constant riscul de deces.

Din experienta mea si din discutiile cu medici, riscurile cu o rata de aparitie mai mica de 1% nu sunt dezvaluite pacientilor. Personal sunt de acord cu aceasta opinie dar este posibil ca alte persoane sa aibe o cu totul alta optiune mai ales ca nu avem un standard legal in acest domeniu.

O noua decizie a Curtii de Apel Bucuresti privind protejarea dreptului la viata a bolnavilor de cancer

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Prin bunavointa colegului meu avocat Andrei Pap sunt in posesia unei noi solutii pronuntate de catre Curtea de Apel Bucuresti prin care reclamantilor – bolnavi de cancer – li se protejeaza DREPTUL LA VIATA.

Nu pot decit sa felicit mentinerea practicii judiciare in domeniu si chiar sa incurajez persoanele prejudiciate de incompetenta Casei de Asigurari de Sanatate si a Ministerului Sanatatii sa isi exercite drepturile prin initierea de actiuni judiciare.

” Admite cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantii P. […], domiciliata in ……, O.[…] domiciliat in ….., O.[…], …., D.[…], …, G.[…], ……., I.[…]., …, reprezentat legal de parintii I.[…]., …, ambii domiciliati la aceeasi adresa, U.[…]., …., prin avocat […], cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de avocat […] din …., in contradictoriu cu paratii Guvernul Romaniei, cu sediul[…], Ministerul Sanatatii cu sediul in […], Casa Nationala de Asigurari de Sanatate cu sediul in […]

Obliga paratii, sa asigure reclamantilor, pana la solutionarea definitiva a dosarului nr.35…/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, urmatoarele medicamente, pe baza de prescriptie medicala, in regim de compensare 100% (fara contributie personala):
– Vemurafenibum (denumire comerciala Zelboraf) pentru reclamanta P.[…],
– Ipilimumab (denumire comerciala Yervoy) si Vemurafenibum (denumire comerciala Zelboraf) pentru reclamantul O.[…],
– Vemurafenibum (denumire comerciala Zelboraf) pentru reclamanta O.M[…],
– Vemurafenibum (denumire comerciala Zelboraf) pentru reclamanta D.[…],
– Vemurafenibum (denumire comerciala Zelboraf) pentru reclamantul G.[…],
– Tocilizumabum (denumire comerciala Roacterma) pentru reclamantul I.[…],
– Crizotinibum (denumire comerciala Xalkori) pentru reclamantul U.[…].

Cu apel in 5 zile de la pronuntare.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 18 iunie 2014.”

 

sursa: juridice.ro

Cum sa eviti un diagnostic eronat

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Un caz de malpraxis sub forma unei erori in stabilirea unui diagnostic apare atunci cind medicul ajunge la o concluzie eronata cu privire la boala de care pacientul sufera

Datorita faptului ca in Romania nu exista o analiza si o statistica in acest sens, ma multumesc sa va spun ca in Canada un procent de 7.5% din numarul total al pacientilor sunt victime ale acestei forme de malpraxis medical.

Cauzele aparitiei acestui tip de cazuri de malpraxis medical

Exista mai multe motive pentru care un medic poate diagnostica in mod eronat un pacient si nu intotdeauna este culpa medicului:

Lipsa informatiilor: desi are obligatia pacientul nu ofera medicului informatii complete sau corecte referitoare la istoria sa medicala. Daca medicul nu este informat despre toate simptomele de care pacientul sufera atunci este posibil sa nu poate diagnostica corect boala pacientului.

Doctori multipli: atunci cind un pacient este tratat / consultat de mai multi medici pot exista deficiente in comunicarea dintre acestia. Cind un medic se ocupa doar de o parte a bolii pacientului si nu comunica in mod eficient cu ceilalti medici ( mai ales in cazul echipelor multidisciplinare) atunci pot apare erori in stabilirea diagnosticului

Inertia in stabilirea diagnosticului: daca primul medic ce examineaza pacientul nu efectueaza o examinare completa si corecta atunci ceilalti medici ce se vor baza pe concluziile acestuia vor gresi la rindul lor. Cel mai intilnit caz este atunci cind primul medic este si cel care interpreteaza imaginile tomograf ( CT) in mod eronat iar urmatorii medici stabilesc tratamente si diagnostice in baza interpretarii eronate facute de primul medic.

Lipsa analizelor sau gresita interpretare a rezultatelor: Un diagnostic poate fi gresit si datorita lipsei de diligenta a medicului care nu dispune efectuarea analizelor relevante ( conform protocoalelor existente) sau interpreteaza gresit rezultatul acestora. Un exemplu l-am intilnit intr-un dosar in care pacientul a fost tratat cu antibiotice ( mai multe chiar) fara sa existe o analiza care sa fi identificat infectia si comportamentul acesteia la diferite tipuri de antibiotice.

Sfaturi:

1.Dupa ce medicul dvs va consulta si stabileste diagnosticul solicitati si un diagnostic diferential. Diagnosticul diferential este o etapa de diagnostic în care diagnosticul prezumtiv este comparat cu tablourile clinice ?i paraclinice a altor afec?iuni cu simptomatologie asem?n?toare

2. Intocmiti o lista: nu neaparat in sensul de a scrie pe hirtie simptomele ( desi ar fi recomandabil) dar cind discutati cu medicul incepeti sa-I descrieti simptomele dvs incepind de sus in jos – adica de la cap catre picioare. Nu uitati sa-l informati si despre coordonatele in timp ale aparitiei simptomelor si durata acestora. Atit timp cit nu oferiti informatii corecte si complete nu puteti avea pretentia de la medic de a stabili un diagnostic corect – medicul este un profesionst si nu un ghicitor in stele.

3. Antecedentele medicale: cind va intilniti cu un medic pentru prima data nu uitati sa-I faceti o mica istorie a problemelor dvs medicale – atit boli ( alergii, operatii chirurgicale, etc) cit si tratamente prescrise.

4. Analizele medicale: multe erori de diagnosticare apar datorita faptului ca medicul nu reuseste sa analizeze rezultatele analizelor medicale efectuate sau le interpreteaza in mod eronat. Nu uitati sa solicitati o copie a rezultatelor analizelor medicale ( este dreptul pacientului conform legii 46/2003). Mai mult, daca aveti analize efectuate in trecut nu uitati sa le oferiti medicului care va consulta astfel incit sa isi poata forma o imagine corecta despre sanatatea dvs.

5. Nu evitati google: dupa ce medicul stabileste un diagnostic, va puteti informa despre boala stabilita folosind resursele online. IMPORTANT: google nu poate inlocui o vizita la medic!! Nu va diagnosticati si tratati singuri utilizind resursele online.

6. Obtineti o a doua opinie medicala: aveti dreptul sa fiti consultat de un alt medic pentru a obtine o noua opinie medicala privind diagnosticul dvs. Nu este vorba de neincredere in medicul curant iar acesta nu are nici un motiv sa se considere jignit daca dvs veti solicita o a doua opinie.

7. Repetati analizele: daca aveti cel mai mic dubiu cu privire la corectitudinea analizelor efectuare nu ezitati sa le repetati.

8. Comunicarea: cel mai important aspect la relatiei medic-pacient este comunicarea deplina si sincera dintre cele 2 parti ale raportului medical. Oferiti informatii complete despre dvs si solicitati raspunsuri la orice intrebare sau nelamurire aveti.

Nimeni nu cunoaste corpul pacientului decit el insusi si cu cit oferiti mai multe informatii medicului cu atit cresteti sansa ca acesta sa diagnosticheze corect boala de care suferiti si sa va prescrie tratamentul eficient.

Medici acuzati de vatamare corporala a unei gravide si malpraxis la Medias

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Doi medici de la Spitalul Municipal Medias sunt acuzati de vatamare corporala grava de catre sotul unei tinere din oras care a pierdut o sarcina la opt luni si a ajuns apoi in coma la Spitalul Judetean Sibiu. Barbatul a depus o plangere la Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu

Acuzatii grave la adresa a doi doctori din Medias. Un tanar ii acuza de vatamare corporala dupa ce sotia sa a pierdut o sarcina si apoi a intrat in coma. Tanara a ajuns in stare critica la spitalul din Medias, iar acolo a fost operata de doua ori in interval de cateva ore.

dupa ce femeia si-a revenit din coma, familia a depus plangere penala la Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu impotriva celor au efectuat operatia de cezariana in urma caruia copilul a murit iar starea mamei s-a agravat.

Nenorocirea a inceput in 26 martie, tanara de numai 38 de ani a ajuns la Spitalul din Medias. Aici medicii au decis sa o opereze de urgenta, dar au intarziat sa faca acest lucru pentru ca aceasta nu avea cartea de identitate la ea.

”In 26 martie a acuzat o durere de burta si am mers la spital. Am ajuns acolo. Ne-au spus ca copilul este decedat si nu ii bate inima. Dupa aceea ne-au spus ca trebuie sa o opereze. Am spus: operati-o. Au spus ca nu se poate fara buletin. Am mers acasa dupa el. M-am intors inapoi. A facut cezariana si a dus-o la salon. Mi-au spus ca in 5 minute pot sa o vad, dar intre timp au bagat-o din nou in operatie. Nu mi-au spus pentru ce. Dupa un timp, au sunat la o salvare la Sibiu ca sa vina sa o aducem la Sibiu. (..) Am ajuns la Sibiu, iar in coma. Au dus-o la urgenta la Maternitate. Acolo cred ca au operat-o noaptea. A doua zi au bagat-o din nou in operatie”, a povestit sotul Crinei.

Cinci operatii, clipe de groaza si acuzatii grave

”Din cate am inteles de la Sibiu a avut un intestin taiat si a pierdut sange. Avea patru litri de sange in abdomen. (..) La prima operatie nu au vrut sa o opereze fara buletin. Noi cand am plecat de acasa, copilul inca misca. Ma gandesc ca daca o opera mai repede.. Nu pot sa spun. O sa aflam de la cei abilitati. (..) Sarcina era normala. S-au facut toate analizele aici la Sibiu la o clinica privata. (..) Au spus ca totul e normal. Au spus ca are ceva probleme cu tensiunea ca este mare, dar mergeam zilnic la Spital la Medias si isi lua tensiunea. Chiar in ziua respectiva la 12.00 am fost la cardiolog. La copil cauza decesului a fost lipsa de oxigen. Mi s-a spus ca era perfect sanatoasa si dezvoltata. (..) A facut 4 sau 5 operatii. A fost operata si de splina. De acolo a inceput sa i se imbunatateasca situatia”, a mai povestit cutremurat sotul femeii

Vinovatii sa plateasca

Sotul Crinei a depus ieri o plangere la Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu.

”Eu nu pot sa spun eu cine e de vina. Vor spune cei abilitati, dar eu banuiesc ca am fost la un ginecolog si am facut tot ca sa fie bine… Ma gandesc ca si doctorul ei ginecolog putea sa faca o operatie cezariana mai repede, la 32 de saptamani. Ea avea 37 de saptamani si 3 zile. Deci daca eram medic o faceam eu, dar am fost la medic ca sa fie totul bine. (..) Am depus o plangere ca sa se cerceteze exact. Sa se vada. Nu am specificat pe cineva anume. Am cerut ca cei abilitati sa cerceteze actele medicale pentru ca eu nu am nici acces la ele ca sa le vad.. Ii acuz de vatamare corporala din moment ce a ajuns la Sibiu cu intestinul taiat si avea patru litri de sange. Viata i-a fost pusa in pericol. Nu i s-a spus de la inceput ca i-au fost afectate toate organele. Eu cred ca la Medias problemele. Aici la Sibiu le multumesc medicilor ca si-au dat interesul si au facut tot ce au putut. (..) La Medias au pornit problemele. Eu asa banuiesc pentru ca acolo a pornit hemoragia”, a mai spus Marius.

Cer sa se ia masuri

Sotul Crinei spune ca a decis sa depuna plangerea si pentru ca nimeni sa nu mai pateasca ce a patit familia lui. ”Nu stiu daca sunt cuvinte sa va explic cum a fost pentru ca am pierdut un copil. Eram pe cale sa imi pierd si sotia.. Nu am cuvinte ca sa va explic si tocmai de asta vreau sa fac ceva ca sa nu se mai intample si altor persoane acelasi lucru. Sa ia cineva masuri ca sa nu mai sufere si alti oameni”, a mai spus acesta.

A iesit din coma

Tanara a fost deconectata de la aparate, iar medicii sibieni spun ca starea ei de sanatate este mai buna.

”Pacienta a fost adusa la spitalul din Sibiu de la Medias in stare grava. La spitalul din Medias a suferit doua intreventii chirugicale , una cu sarcina cu fat mort si histerectomie, respectiv cea de-a doua pentru stoparea sangerarii. A ajuns la Sibiu in coma. La Sibiu s-au constat grave probleme legate de aceasta sangerare, a fost supusa unei prime interventii de hemostaza, interventie foarte complicata care a durat mai bine de trei ore. La trei zile dupa aceasta interventie, s-a constatat din nou o sangerare si a fost nevoie de o noua interventie chirurgicala, care a fost reusita. Astfel pacienta are evolutie usor favorabila. A fost deconectata de la aparate. Este constienta si se hraneste singura. A fost vorba de o sarcina cu fat mort, care a cauzat probabil aceasta hemoragire puternica”, a explicat Decebal Todarita – purtator de cuvant Spitalul Judetean Sibiu.

Medicii din Medias se apara

”Cand s-a prezentat deja fatul era decedat in uter. Datorita unei boli numita dezlipire de placenta urmata de apoplexie utero placentara. S-a intervenit chirurgical. A fost nevoie sa se scoata pe langa copil si uterul. Totusi boala respectiva si-a continuat evolutia destul de brutal, astfel incat a fost nevoie sa se faca transfuzii masive de sange si de plasma. Iar in continuare in momentul in care depozitul nostru de sange si plasma s-a terminat, am fost nevoiti sa o transferam la Sibiu”, a spus medicul Truta Jean Mircea – director medical spital municipal Medias

Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu a demarat o ancheta in urma plangerii depuse.

 

www.orasdesibiu.ro

O doctorita de la Spitalul “Marie Curie” rupe tacerea. De ce ne mor bebelusii?

Anunturi din presa, legi, proiecte de lege
Anunturi din presa, legi, proiecte de lege

Silvia Costinean, medic la Spitalul de Copii “Marie Curie” din Bucuresti, scrie pe pagina sa de Facebook lucruri incredibile despre felul in care cateva asistente cu care lucreaza inteleg sa se ocupe de copiii operati aici. “Oare cand gasesc unul dintre micutii pacienti aflati pe masa de servocontrol, adica cu temperatura care se autoregleaza in functie de temperatura corporala, cu radiantul oprit deoarece senzorul se defectase, prin urmare, copilul nu mai era incalzit si statea in pielea goala la 20 de grade, era rece si marmorat, avand 34 de grade (ceea ce indica faptul ca starea sa era asa de mai mult de o ora) ce ar fi trebuit sa fac? Sa felicit asistentele care erau de serviciu pentru aceasta performanta?”, scrie doctorita.

In mod firesc, mai scrie aceasta, s-a revoltat, fara a jigni, insa, pentru ca nu este nimeni care si-ar dori ca propriul copil sa fie tratat astfel. “Da, ma revolt! Si atunci cand pacientii nu sunt asa de bine aspirati si nu li se face nursingul respirator asa cum au nevoie si cand asistentele nu manipuleaza corect cateterul sau sonda si copiii fac septicemii grave”.

Asistentele incriminate, “cunoscute”

Medicul sustine ca a fost un micut caruia, postoperator, i-a alunecat sonda urinara, iar o asistenta a introdus- o din nou. Consecinta? Infectie urinara cu un microb – enterococ – care, sustine dr. Costinean, nu ar fi din spital, ci de pe mana unuia care nu se spala cand merge la toaleta: “Infectie care s-a complicat cu septicemie – cu trombocitopenie, cu hepatosplenomegalie, cu suferinta generalizata si care a prelungit spitalizarea cu doua saptamani; nu numai ca sonda a fost reintrodusa, dar, e clar, ca acest gest s-a facut cu mana “goala” (fara manusa sterila) si nespalata. Credeti ca asistenta a recunoscut? Bineinteles ca nu; s-a revoltat doar ca am intrebat daca s-a intamplat ceva cu sonda urinara in tura ei”.

Dr. Silvia Costinean arata ca de aceste gesturi medicale care pun in pericol siguranta si sanatatea pacientilor sunt responsabile cateva asistente. Nu da niciun nume. Spune doar ca “cei care au trecut prin sectie si au stat suficient de mult le cunosc”.

“Acestor asistente, tocmai lor, li se ia apararea; ele fac si desfac pe sectia asta; ele, care fac orice altceva, numai sa se ocupe de copii nu; pentru ca e mult mai usor sa lingusesti decat sa muncesti; ele, care barfesc pe toata lumea, care gresesc – pentru ca nu le pasa, nu sunt atente sau le e lene sa faca lucrurile corect – si dau vina pe altele, inclusiv pe cele care vin si lucreaza voluntar (si care «alearga» mai mult decat ele)”.

Managerul spitalului: “Se va intruni o comisie”

Doctorita mai spune ca aceste asistente ar fi ajuns teroarea colegelor lor pentru ca sunt luate in seama, iar celelalte – cele care isi fac treaba responsabil – sunt umilite si amenintate.

Seful direct al doctoritei care face aceste dezvaluiri incendiare, dr. Catalin Carstoveanu, nu a putut fi contactat pentru a comenta aceasta situatie. Se pare insa ca dupa sintagmele folosite de cei care au postat comentarii, dr. Carstoveanu nu este deloc strain de ceea ce se intampla in sectie. “Iar cei care il vad cu aripi de inger si aura de lumina cum am citit undeva, nu au inteles oare ca aripile lui sunt demonice?”, scrie Mirela Bota.

O alta doamna, Georgeta Nicolae, scrie ca nu vrea sa-si imagineze ce s-ar intampla cu acea sectie daca ar pleca doctorita. “Cel care ar trebui sa plece este «colegul» care face experimente pe copii si care apare la televizor pozand in «ingerul si salvatorul» copiilor”.

Managerul institutiei, Daniel Buzatu, nu a dorit nici domnia sa sa faca prea multe comentarii: “Am discutat cu seful sectiei, iar saptamana viitoare se va intruni o comisie de disciplina care va discuta si cu medicul in cauza si cu asistentele”. Buzatu a lasat sa se inteleaga ca acest conflict in interiorul sectiei de Terapie Intensiva este mai vechi, tensiunile intre cele doua tabere fiind acumulate in timp.

Reprezentantii breslei asistentilor medicali ne-au declarat ca astfel de reclamatii nu ajung la ei. “Sunt rezolvate la Comisia de Etica a spitalului in cauza”, ne-a explicat Carmen Mazilu, presedinta Organizatiei Asistentelor Medicale Bucuresti.

Dezvaluiri socante ale parintilor

Parte din cei care au comentat postarea medicului de la “Marie Curie” sunt parinti care au avut copii internati in sectia respectiva. Stiu despre ce e vorba si o incurajeaza pe doctorita sa nu dea inapoi. Unele dintre postari sunt de-a dreptul cutremuratoare.

“Nu am spus niciodata, dar si copilul nostru era sa fie victima neglijentei unor asistente de pe aceeasi sectie. Au scos copilul pe tava din incubator pentru a i se face o radiografie si toata lumea a iesit din incapere dupa ce i s-a facut poza. Copilul fiind in afara incubatorului pe tava, fara vreo asistenta langa el, s-a intors si a cazut. A fost prins in ultimul moment de catre o asistenta care a alergat pana la el. Aceasta intamplare ne-a fost spusa de catre alti parinti care erau acolo in acel moment si care s-au revoltat. Pacat ca vi se intampla toate acestea pentru ca cereti sa-si faca meseria asa cum ar trebui”, scrie Elena Carstea.

Intr-o postare raspuns, Georgeta Nicolae afirma ca ea a fost martora incidentului relatat mai sus. “Of, vad ca totul a ramas la fel, inconstienta si nepasare. Stop experimentelor pe copii. Sunt sigura ca multi au murit din cauza unor doctori si din cauza unor asistente nesimtite”.

Si Tania Nicoleta povesteste ce a patit cand a fost internata cu fetita in acelasi spital. “In perioada in care fetita mea a fost internata pe sectie a avut pus un cateter la gat. Intr-o zi fetita si l-a smuls aproape de tot. Asistentelor li s-a spus sa i-l scoata, dar fetita a ramas cu cateterul atarnand de dupa-amiaza pana la ora 2.30 noaptea. In cursul serii si al noptii am rugat asistenta de pe sectie sa i-l scoata. S-a fastacit in fel si chip si nu i l-a scos, spunandu-mi ba ca trebuie sa il duca la laborator, ba alte porcarii.

Amenintari si insulte

Tot pe reteaua de socializare, doctorita Costinean mai spune ca dupa dezvalurile pe care a indraznit sa le faca a primit amenintari si insulte, i s-a pus la indoiala competenta profesionala de fata cu pacientii, dar ca nu are de gand sa ascunda gunoiul sub pres sustinand ca el nu exista. Doctorita vorbeste despre dorinta de razbunare a “lui”, dar nici de aceasta data nu da niciun nume. “Iar cel care ar trebui sa opreasca lucrurile si caruia i s-au relatat de nenumarate ori diverse intamplari (nepotrivite cu locul respectiv) nu numai ca nu o face, dar le incurajeaza sa continue”.

Parintii si medicii iau atitudine: “Pacat de personalul competent care a plecat din cauza acestor asa-zise asistente. De ce oare au plecat fete ca Paula, Amalia, Monica. Oare pentru ca unele fumau si barfeau, iar altele munceau?”, comenteaza Nyko Timisan. “Sunteti un doctor care nu merita acest tratament, dar, probabil, pentru ca sunteti foarte buna in ceea ce faceti, pentru ca sunteti apreciata de parintii pacientilor, pentru ca sunteti printre putinii medici care nu isi fac meseria pentru bani, de aici apar dusmanii si invidia. Pacat. Daca putem sa facem ceva pentru dvs. va stam la dispozitie”, comenteaza Iulia Nicodim Panzaru.

25 de mii de copii sunt internati in fiecare an la Spitalul de Copii “Marie Curie” din Bucuresti

“Copilul fiind in afara incubatorului, pe tava, fara vreo asistenta langa el, s-a intors si a cazut. A fost prins in ultimul moment de o asistenta care a alergat pana la el.”
ELENA CARSTEA, mama

sursa: evz.ro

Doctorii – intre medicina si afacerile cu medicamente


Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

DISCLAIMER

Articolul urmator este scris cu intentia directa de a fi provocator, impertinent, indraznet si distractiv.

Daca nu ai umor sau esti o persoana plicitisitoare atunci nu ar trebui sa citesti acest articol. Dar daca totusi il citesti, atunci o faci pe propriul tau risc. Te rog sa nu postezi mesaje critice la acest articol deoarece sunt plictisitoare si previzibile.

Daca esti avocat ce reprezinti un medic si ai citit acest articol atunci nu folosi acest articol in fata unei instante de judecata deoarece nu are valoarea probatorie unei marturisiri sau unei declaratii de martor insa poti folosi articolul ca sa conversezi cu alti colegi avocati.

Articolul cuprinde generalizari intentionate in scopul de a imbunatati spiritul literar al articolului deci nu va impacientati daca nu va recunoasteti in descriere. KEEP CALM!!

——————————–

Sunt un avocat care isi cistiga existenta din dosare de malpraxis medical de multi ani si va spun direct: Nu aveti incredere in doctorul dvs. Nu exista nici o indoiala ca in ziua de astazi doctorii sunt mai mult oameni de afaceri decit medici. Inainte de a va impacienta si sa ma criticati este suficient sa va ginditi la ceea ce inseamna “turism medical” sponsorizat de catre firmele distribuitoare ( de exemplu deplasarile in strainatate la congrese internationale pe teme medicale).

In consecinta nu trebuie sa va incredeti in medicul dvs mai mult decit in brokerul ce actioneaza la Bursa (asta daca sunteti destul de inconstient sa aveti un asemenea broker – vezi cazul Harinvest). Nici medicului si nici brokerului nu le pasa de dvs; in primul rind le pasa de ei. Din aceasta cauza brokerul intotdeauna incearca sa va convinga ca piata de actiuni este in crestere dar este primul care isi vinde actiunile; medicul este primul care inceteaza a lua medicamentul ce tocmai la prescris pe reteta

Luati ca exemplu medicamentele pe baza de KETOCONAZOL. Cunosc persoane din industria medicamentelor care utilizau medicamente ce contineau aceasta substanta. Desi nu erau doctori cunosteau faptul ca in 2011 aceste medicamente au fost retrase de pe piata in Franta datorita faptului ca cei de la Comisia Europeana au constat ca incidenta toxicitatii hepatice este mai mare in randul celor care se trateaza cu pastile cu ketoconazol comparativ cu cei care se trateaza cu alte medicament. Mai mult, in presa americana aparuse faptul ca pastilele cu ketoconazol pot cauza probleme grave la grandele suprarenale si leziuni ale ficatului care sa necesite un transplant sau care chiar pot fi fatale. In mod evident, aceste persoane au incetat sa ia aceste medicamente desi medicamentele respective se gaseau la vinzare pe piata si erau in continuare prescrise de catre medici.

In toata aceasta perioada (intre anul 2011 si noiembrie 2013 cind medicamentul a fost retras de pe piata de catre Agentia Nationala a Medicamentului) doctorii romani au continuat sa prescrie aceste medicamente ca si cum totul era OK.

Va amintiti cum s-au comportat anumiti medici care au cercetat internetul pentru a scoate informatii sau rapoarte stiintifice atunci cind s-a pus problema vaccinarii copiilor impotriva HPV? Va reamintiti ce incinse erau discutiile si cit de multe rapoarte stiintifice umblau in mediul on-line?

Deci se putea face acelasi lucru si pentru alte medicamente daca exista un minim de diligenta profesionala. Informatia nu era secreta, orice doctor o putea obtine foarte usor insa au preferat sa se comporte ca si cei de la Bursa – stiu ca exista companii cotate ce o duc foarte prost / medicamente “dubioase” dar pastreaza informatiile pentru ei.

S-a mai discutat acest conflict de interese ce exista atunci cind medicii prescriu medicamente scumpe (raportat la medicamente similare) doar pentru a obtine bonusurile promise de catre companiile distribuitoare.

Sfatul meu? Ar fi bine sa cunoasteti un doctor care practica medicina si nu o afacere. Si daca vedeti la cabinetul sau o coada lunga de agenti de vinzare, fugiti repede chiar daca il cunoasteti de mult timp.

Medicul trebuie sa fie asemenea unui judecator : trebuie sa cunoasca medicamentele, sa stie efectele benefice si cele contraindicatiile si sa prescrie medicamentul cel mai bun pentru tratament si nu pe cel in urma caruia va obtine cel mai mare bonus.

 

articol inspirat de catre Dr. Peter Rost, M.D., fost Vice Presedinte  al companiei de medicamente Pfizer

 

Jurisprudenta in materie de malpraxis medical

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

Chirurgia estetica si despagubiri pentru accidentele medicale

Instanta de fond a decis ca medicul anestezist si chirurgul au incalcat in mod culpabil obligatia de informare si consiliere si au fost obligati sa achite cu titlu de daune-interese un procent de 30% din referentialul prevazut de catre ONIAM.

Curtea de Apel a respins recursul mostenitorilor victimei precizind ca decesul a avut loc datorita unui accident medical care insa nu comporta erori iar Oficiul national pentru compensarea accidentelor medicale, a afectiunilor iatrogene si a infectiilor nosocomiale (ONIAM) ar fi fost obligat la plata si restului de 70% doar daca interventia chirurgicala cosmetica ar fi fost clasificata ca si act de ingrijire medicala.

Nota: in sistemul francez, daunele interese ce se acorda victimelor este stabilit de catre un judecator si se bazeaza pe in referential stabilit de catre ONIAM cu scopul de a asigura o egalitate in acordarea daunelor de catre diferitele instante nationale.

Sistemul de despagubire francez are la baza principiul solidaritatii; ONIAM este o institutie publica aflat in subordonarea Ministerului Sanatatii

Pentru o mai buna intelere a spetei trebuie cunoscut faptul ca legea franceza (Codul Sanatatii) recunoaste si raspunderea medicala obiectiva in sensul in care se considera ca victima trebuie despagubita chiar daca nu exista culpa medicului in producerea respectivului prejudiciu. Aceste despagubiri sunt achitate exclusiv de catre ONIAM si nu de catre medici.

Compensarea contaminarii ca urmare a transfuziei nu include imprudenta: dura lex, sed lex

Un hemofilic din copilarie este infectat cu HIV si despagubit de catre Fondul de Compensare a persoanelor transfuzate si a hemofilicilor, în perioada 1994 – 1998. În 2000 acesta se casatoreste, iar în 2002, sotia si fiica sa, nascuta în acelasi an sunt diagnosticate ca fiind contaminate cu virusul HIV. ONIAM (a se vedea nota de la speta anterioara cu privire la scopul organizatiei) face sotilor o oferta de compensare a prejudiciilor, pe care acestia o accepta partial, refuzând partea corespunzatoare perturbarii conditiilor lor de viata.

Sotii sesizeaza Curtea de Apel, iar ONIAM anunta ca îsi retrage oferta facuta sotului ca o compensare a daunelor morale pe care pretinde a le fi suferit ca urmare a contaminarii sotiei si fiicei sale.

Încalca Codul de Sanatate Publica, acea instanta care, pentru a obliga ONIAM la compensare, retine, în primul rând, certitudinea ca, în cazul în care nu ar fi fost contaminat cu virusul SIDA, el nu ar fi putut sa-si contamineze sotia si ca, prin urmare, contaminarea care reprezinta sursa obligatiilor ONIAM se afla în legatura obiectiva cu prejudiciul pentru care reclamantul solicita despagubiri.

Având în vedere si culpa reclamantului in sensul in care acesta a întretinut cu buna stiinta relatii sexuale neprotejate cu sotia sa, acest comportament îl face responsabil, rezultind o responsabilitate comuna ceea ce reduce obligatia ONIAM de a acoperi prejudiciul la doar o treime.

In privinta daunelor solicitate de catre sotie si fiica infectata, ONIAM nu poate fi facut responsabil, nici macar partial, pentru prejudiciile pretinse atunci când aceasta contaminare a fost cauzata de relatiile sexuale neprotejate pe care persoana le-a practicat cu buna stiinta.

 

Prestatie în compensare, vatamare corporala si efectul asupra starii de sanatate

Printr-o hotarâre Curtea de casatie precizeaza ca, daca este corect sa se considere ca in prima instanta Curtea de Apel din Bordeaux, stabilind cuantumului compensatiei datorat sotiei, include printre altele compensarea unei vatamari corporale pe care aceasta a suferit-o desi nu demonstreaza ca despagubirea compenseaza un handicap, aceasta nu scuteste instanta de a lua în considerare starea de sanatate a sotiei, degradata de urmarile accidentului si pe care ea le-a mentionat în concluziile sale.

Critica proiectului lege privind malpraxisul medical

Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical
Sfaturile unui avocat specializat in malpraxis medical

In data de 01.10.2013 a fost postat pe site Ministerului Sanatatii proiectul Legii privind Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice (denumita in continuare „legea malpraxisului”) ce poate fi consultat aici.

Asa cum am mai precizat cu ocazia unui articol anterior (poate fi gasit aici) speranta ca vom avea un proiect de lege fiabil si echitabil in privinta pacientilor-victime este pe cale sa ramina  un simplu vis frumos.

Tin de la inceput sa spun ca sunt dezamagit de acest proiect de lege si cred ca nu va ajuta cu nimic pacientii sa isi obtina despagubirile mai rapid decit pina acum. Dimpotriva, proiectul de lege prevede o procedura administrativa (initial obligatorie dar acum vad ca a devenit facultativa) cu o durata de maxim 6 luni de zile si care prin modul in care aceasta se desfasoara si prin lipsa unor sanctiuni aplicabile in cazul nerespectarii legii de catre insesi unitatile medicale sau de catre personalul medical prefugureaza o ineficienta a legii intilnita deja in cazul legii 46/2003 asupra careia vom mai reveni.

 

Critica nr.1 – lipsa autonomiei unitatilor medicale publice cu privire la gestionarea cazurilor de malpraxis

Cele mai multe cazuri de malpraxis intilnite de mine (nu cunosc sa fi existat un studiu pe aceasta tematica deci nu pot oferi date statistice) se intimpla in unitatile medicale publice. Nu este in obiectul articolului sa tratez de ce se intimpla acest lucru dar asa stau lucrurile in acest moment.

Daca se doreste cu adevarat o rapida despagubire a victimelor malpraxisului atunci trebuie lasata gestiunea cazurilor de malpraxis in sarcina unitatilor medicale. Acestea trebuie sa adopte o atitudine pro-pacient ce poate fi rezumata in sintagma „informeaza victima, recunoaste vinovatia si ofera o justa despagubire”.

Din practica va pot spune ca unitatile medicale publice adopta pur si simplu politica “silenzio stampa” neexistind nici cea mica reactie in cazurile in care sunt notificate despre existenta unor cazuri de malpraxis cu exceptia celor ce fac obiectul unor reportaje TV.

Managerii unitatilor medicale publice, aproape in toate cazurile, lasa medicii acuzati sa se descurce singuri asteptind pur si simplu sa fie citati ca parte resonsabila civilmente. Nu am observat nici o tendinta de a negocia cu pacientii macar in ideea de a mentine neatinsa reputatia unitatii medicale. Pur si simplu asteapta sa fie citate de catre Parchet in dosarele penale deschise la plingerile pacientilor si spera doar sa nu fie obligate la plata unor mari sume de bani.

Critica nr.2 – eliminarea din aria raspunderii medicale a obligatiilor de rezultat

In mod traditional, incepind cu decizia pronuntata in cazul Mercier ( decizia Curtii de Casatie franceze din 20 Mai 1936), s-a admis faptul ca obligatia ce incumba personalului medical este o obligatie de mijloace.

O obligatie de mijloace inseamna ca debitorul acestei obligatii – in speta, personalul medical – trebuie sa puna in actiune toata priceperea sa pentru a obtine un anume rezultat dar fara sa se oblige la obtinerea a insusi rezultatului respectiv. In limbaj mai putin juridic, obligatia medicului de a trata o anume suferinta a pacientului se executa prin punerea in actiune a cunostintelor sale medicale cu maxima prudenta si promptitudine pentru a inlatura respectiva suferinta DAR nu se obliga la insasi vindecarea pacientului care poate sa nu survina in urma tratamentului medical prescris.

In noul proiect de lege, art 634 alin.2 va avea urmatorul continut: “In raport cu pacientul, obligatia medicului este una de diligenta de mijloace

Incerc sa fac abstractie de limbajul juridic deficitar avind in vedere faptul ca art 1481 NCC nu prevede sintagma “ diligenta de mijloace”ci doar “obligatia de mijloace” (iar in doctrina mai gasim sintagma “obligatie de diligenta”) si remarc faptul va sunt excluse obligatiile de rezultat ce incumbau personalului medical chiar daca cu titlul de exceptie.

In contrapondere cu obligatia de diligenta, cea de rezultat consta in faptul ca debitorul obligatiei (in speta, personalul medical) promite procurarea unui rezultat determinat prin toate mijloacele. Lipsa atingerii acestui rezultat va angaja raspunderea civila a medicului.

Chiar daca cu titlu de exceptie, obligatiile de rezultat sunt admise atit de catre doctrina (J.Penneau “La responsabilitte du medicin”, 1996) cit si de catre jurisprudenta franceza prin multiplele decizii ale curtilor de apel din Paris si Lyon, de exemplu.

Ca sa exemplific riscul unei asemenea prevederi legale am sa enumar citeva proceduri medicale considerate in practica judiciara ca fiind “ obligatii de rezultat” :

(i) chirurgul care s-a angajat sa efectueze o procedura medicala determinata in ceea ce priveste tipul generic al interventiei (amputatia de gamba, gastrectomie, histerectomie, pneumectomie);

(ii) medicul chirurg care s-a obligat sa faca o operatie estetica si care promite un rezultat geometric, sustinut si de catre o schita analizata si aprobata in prealabil de catre pacient in conditiile in care operatia este facuta in afara oricarui context terapeutic, cu scopuri exclusiv estetice.

In concluzie, in cazurile asemanatoare celor de mai sus medicul nu poate fi tinut raspunzator daca rezultatul nu este cel dorit de catre pacient si atit timp cit nu se poate face dovada unui comportament  profesional  neglijent,  inadecvat sau incompetent in exercitarea actului medical, inferior unor standarde  profesionale de pregatire si pricepere acceptate de comunitatea medicala nationala i/sau internationala atunci nu suntem in prezenta unui caz de malpraxis medical. Iar aceasta proba trebuie sa o produca pacientul ceea ce este costisitor avind in vedere extrema specializare a ariei de practica a malpraxisului medical.

Critica nr.3 – mentinerea principiului proportionalitatii raspunderii individuale in cazul echipelor medicale

Art 643 alin.1 din proiectul de lege are urmatorul continut:  “Toate persoanele implicate  in  actul medical vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie al fiecareia”

In esenta, dispozitia mentionata este corecta – fiecare va raspunde pentru fapta proprie. Dar la o analiza mai atenta consider ca acest articol ar fi trebuit completat cu o dispozitie speciala similara cu cea a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului in ideea de protectie a victimelor in cazul echipelor medicale.

Un caz special de malpraxis medical este acela ce se survine in interiorul salilor de operatii unde procedura medicala este savirsita de catre o echipa medicala formata din medici de specializari diferite, asistente, stagiari, etc in functie de specificul acesteia.

Astazi, in cazurile gestionate de mine cel putin, probarea raspunderii fiecarui membru al echipei medicale este o adevarata “probatio diabolica” deoarece starea de fapt este cunoscuta exclusiv de catre personalul medical ce a operat.

Nu trebuie uitat nici faptul ca Fisele Operatorii sunt intocmite la un interval de timp suficient de mare dupa finalizarea operatiei incit sa poata “acoperi” orice posibile erori medicale. Iar atunci cind eroarea medicala este destul de grava incit sa aiba capacitatea de a atrage raspunderea mai multor medici, atunci fiti siguri ca va exista complicitatea necesara semnarii unor fise operatorii “cosmetizate” care sa poata inlatura raspunderea civila / penala.

In alte tari, aceste situatii au fost rezolvate prin doctrina “ captain of the ship” iar esenta acestei constructii juridice este foarte simpla: medicul care este desemnat sef al echipei chirurgicale si care are dreptul sa isi aleaga colegii / asistentii care sa-l asiste in efectuarea operatiei are intreaga raspundere civila fata de pacient referitoare la desfasurarea procedurii medicale conform cu standardul medical. Orice victima isi va acoperi prejudiciul suferit prin chemarea in judecata a sefului echipei medicale, a unitatii medicale si a asiguratorului acestora urmind ca, ulterior, unitatea medicala sa isi desfasoare cercetarile sale interne pentru stabilirea responsabilitatii individuale.

 Critica nr.4 – inlaturarea nejustificata a raspunderii medicilor in cazul infectiilor nozocomiale

Dispozitiile art.652 lit.b din proiectl de lege prevad ca personalul medical nu raspunde pentru infectiile nozocomiale in ideea in care raspunderea civila revine in exclusivitate unitatilor medicale conform art 653 lit.a din acelasi proiect.

Prin definitie, infectia nozocomiala este o infectie contractata in unitatile sanitare cu paturi, care se refea la orice boala infectioasa ce poate fi recunoscuta clinic / microbiologic si pentru care exista dovada epidemiologica a contractarii in timpul spitalizarii.

Jurisprudenta franceza a statuat in mod constant existenta unei obligatii de rezultat in sarcina personalului medical si anume obligatia de securitate; mai mult, aceasta obligatie incumba inclusiv medicului care practica cu titlu liberal in cadrul cabinetului sau.

Inlaturarea unei asemenea raspunderi este cu atit mai bizara cu cit in cuprinsul Ordinului MS nr.916/2006 se prevad o suita de obligatii in sarcina personalului medical (raportate la obligatiile de serviciu a fiecarei categorii de personal) incluzind organizarea serviciului medical, folosirea corecta a tehnicii medicale, supravegherea bolnavului, etc.

Se poate sustine ca este suficienta raspunderea unitatii medicale, aceasta fiind mai solvabila decit personalul medical iar victima este mult mai protejata sub acest aspect. Punctul de vedere este corect dar parerea mea este ca efectul imediat consta in aparitia unor neglijente din partea personalului medical stiindu-se la adapost de orice angajare a raspunderii sale fata de pacient sub aspectul protejarii acestuia de infectiile nosocomiale.

Critica nr.5 – ineficienta procedurii prealabile

Ideea de a insera o procedura prealabila in cadrul careia sa se poata intilni si negocia medicul, unitatea medicala, asiguratorul si pacientul este o idee foarte buna si – aparent – in favoarea tuturor partilor implicate. Dar de la idee la legiferarea sa drumul este lung si plin de gropi.

In primul rind, procedura nu face nici o diferentiere intre cazurile de malpraxis ce produc decesul pacientului si cele care produc doar vatamari corporale.

Art 673 din proiectul de lege prevede ca “persoana care considera ca a fost prejudiciata …”ceea ce indica faptul ca si urmasii pacientului-decedat in urma unui malpraxis medical pot incepe o asemenea procedura.

Avind in vedere ca discutam de o posibila ucidere din culpa – daca pacientul a decedat – atunci asistam la o premiera in legislatia romaneasca: este pentru prima data cind partile pot negocia raspunderea penala pentru infractiuni contra vietii.

De ce spun asta? Pentru ca in cazul in care partile cad de acord asupra despagubirilor, organele de cercetare penala nu vor fi niciodata sesizate cu privire la infractiunea de ucidere din culpa. Art 681 alin.2 din proiectul de lege prevede in mod expres ca incheierea tranzactiei are drept efect “se stinge raspunderea juridica a medicului sau/si a furnizorului de servicii medicale , INDIFERENT de natura ei ….”  ceea ce ne face sa credem ca legiuitorul nu a avut nici o intentie de a exclude raspunderea penala.

Dar in acest caz, putem discuta de un nou caz de inlaturare a raspunderii penale pe linga cele prevazute de catre art.153 si urm CP?

Procedura amiabila confera nenumarate posibilitati de hartuire a pacientului una dintre ele fiind prevazuta la art 673 alin.5 care prevede ca pacientul trebuie sa se prezinte la expertize de specialitate la solicitarea furnizorului de servicii medicale.

Desi dispozitia legala isi are logica ei in cadrul investigarii unei reclamatii totusi ea este destul de imprecisa ca sa dea nastere la abuzuri: nu se limiteaza in timp sau ca numar expertizele medicale la care pacientul este obligat sa se prezinte; nu se precizeaza la ce institutii se fac aceste expertize (ne limitam doar la instutitiile medico-legale sau se poate apela la alte unitati, inclusiv la spitalul unde lucreaza chiar doctorul acuzat de malpraxis); cine suporta cheltuiala acestor expertize atit ca si costuri de efectuare cit si ca si costuri de deplasare a pacientului; ce se intimpla daca pacientul nu este deplasabil; etc.

Cu toate ca procedura amiabila se doreste a fi o procedura de scurta durata iar termenele prevazute pentru desfasurarea acesteia sunt rezonabil de scurte, lipsa unor sanctiuni pentru nerespectarea acestora va avea drept efect o ineficienta crasa a procedurii. In practica, chiar unitatile medicale publice nu respecta dispozitiile legii 46/2003 cu privire la eliberarea documentelor medicale catre pacienti in acele cazuri in care au o suspiciune de malpraxis. Si asta pentru simplul fapt ca legea nu prevede sanctiuni pentru incalcarea acestui drept al pacientului, singurul remediu raminind calea instantelor de judecata ceea ce inseamna costuri de timp si bani.

Mai mult, procedura amiabila depinde in mare masura de cooperarea medicului si unitatii medicale cu pacientul, asiguratorul si expertii alesi pentru a se intocmi raportul de expertiza. Iar acest lucru nu este deloc linistitor cind practica ne demonstreaza exact contrariul.

O solutie simpla ar fi fost sanctionarea celor vinovati de nerespectarea termenelor legale printr-o prevedere legala asemanatoare cu cea care sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii administratorii firmelor insolvente ce nu predau actele contabile catre administratorii judiciari.

O alta problema consta in modul de numire a expertilor medicali si de natura juridica a raportului ce urmeaza a fi intocmit de catre expertii ales de comun acord sau prin tragerea la sorti.

Tot din practica vedem faptul ca sistemul medical este un sistem piramidal in care cei cu grade profesionale inferioare au nevoie de bunavointa celor din partea superioara a sistemului pentru a putea promova diferitele examene, doctorate, masterate, etc. In acest caz, ne intrebam in ce masura un expert medical ce urmeaza a promova un examen de grad profesional va acuza de malpraxis un profesor universitar sau un conducator de doctorat?

In al doilea rind, expertii medicali vor fi platiti de catre asigurator fiind de prezumat ca pacientul nu va putea achita decit o mica parte din onorariul final al acestuia, restul fiind acoperit de catre asigurator. Si atunci cum putem crede ca acest expert, chiar si numit prin tragere la sorti, va pronunta un verdict de malpraxis cind stie ca cel care ii plateste onorariul va fi obligat la plata unor daune de zeci de mii de euro? Putin probabil.

In privinta raportului intocmit de catre expertii din Lista nationala de experti medicali nu este lamurit aspectul fortei sale probante in cazul unor litigii ulterioare (daca procedura amiabila esueaza). In acest moment, singura proba utila, pertinanta si concludenta este expertiza medico-legala intocmita in conformitate cu Ordinul 1134 / 2000. Si atunci nu intelegem de ce este necesara un alt raport intocmit de catre experti cind se poate folosi la fel de bine sistemul institutelor medico-legale si expertii existenti avind in vedere indelungata lor experienta. Mai mult, ar fi fost mult mai utila modificarea normelor de functionare a institutelor de medicinia legala astfel incit acesti experti sa poata intocmi aceste rapoarte contra unui onorariu perceput ca si liber-profesionisti.

 

Concluzii

Proiectul de modificare a legii 95/2006 nu aduce imbunatatiri situatiei pacientilor victime ale malpraxisului medical in sensul in care nu diminueaza durata obtinerii daunelor interese si nici nu simplifica procedura de solutionare a cazurilor.

O adevarata imbunatatire a procedurilor de despagubire a pacientilor ar trebui sa fie simpla, ieftina si sa nu confere ocazia de a hartui la nesfirsit victimele.

1. ar fi fost utile diminuari sau plafonari ale taxelor de timbru aferente actiunilor in pretentii ce au drept obiect repararea prejudiciilor provocate de malpraxisul medical avind in vedere ca  miza acestora este cu mult mai importanta decit a litigiilor de munca pentru care deja nu se percep asemenea taxe; o asemenea protectie ar determina asiguratorii si medicii sa nu isi mai intemeieze atitudinea din cadrul negocierilor pe speranta ca pacientul nu are bani pentru a initia o actiune in justitie.

2. expertiza din cadrul procedurii prealabila ar putea fi efectuata doar de catre institutele de medicina legala; acestea ar putea fi utilizate si in litigiul ulterior astfel incit procesele nu ar mai dura la fel de mult avind in vedere ca probatoriul este deja administrat;

3. Infiintarea unei liste publice cu experti medici legisti ( la fel ca in cazul avocatilor sau mediatorilor) care doresc sa asiste parti interesate in cadrul expertizelor astfel incit sa poata fi contactati in mod liber de catre pacienti?

4. introducerea unor sanctiuni drastice (inclusiv penale) pentru nerespectarea termenelor legale prevazute de lege; de ce in cadrul procedurii insolventei se poate prevede inchisoare pentru nepredarea unor hirtii iar in cazuri in care avem de-a face cu vatamari corporale grave nu se prevede nici macar o amenda? Este mai importanta hirtia decit corpul uman?

5. permiterea unui acces public la o baza de date privind politele de asigurare pentur a cunoaste daca medicul ce trateaza un pacient are polita de asigurare valabila, ce valoare are respectiva polita precum si identitatea asiguratorului. De ce in cazul masinilor putem avea acces la aceste date (a se vedea baza de date ) dar in cazuri mult mai grave nu exista o asemenea posibilitate?

Estimez ca efectul noilor modificari va consta intr-o marire a numarului de plingeri penale in detrimentul litigiilor civile pentru acele cazuri in care negocierea directa pacient – medic/unitate medicala nu va avea o finalitate agreata de ambele parti.

Si asta pentru simplul fapt ca gratuitatea procedurilor penale este un element prin el insusi destul de seducator ca victimele sa aleaga aceasta cale, in detrimentul procedurii amiabile.

Iar intentiile medicilor / asiguratorilor de a ingreuna drumul pacientilor catre obtinerea daunelor interese se vor intorce impotriva lor: vor sta mai mult pe la parchet decit in salile de operatie. Isi vor cheltui banii pe avocati in loc sa isi achizitioneze tratate medicale.