Telemedicina, ca practică medicală la distanță, este din ce în ce mai populară și practicata în mare parte datorită progreselor tehnologice și nevoilor pacienților și ale medicilor.
Serviciile de telemedicină pot lua diverse forme, cum ar fi:
- a) teleconsultația;
- b) teleexpertiza;
- c) teleasistența;
- d) teleradiologia;
- e) telepatologia;
- f) telemonitorizarea..
Aceste servicii pot îmbunătăți accesul la asistență medicală, pot reduce costurile și pot oferi sprijin pacienților care locuiesc în zone îndepărtate sau care suferă de boli cronice.
Pandemia Covid-19 a sporit interesul pentru telemedicină oferind o soluție pentru menținerea continuității asistenței medicale, reducând în același timp la minimum riscul de transmitere a virusului. Ca urmare, multe țări și-au adaptat legislația și reglementările pentru a facilita utilizarea telemedicinei și a încuraja dezvoltarea acesteia.
Din punct de vedere legal, Romania a intrat si ea in acest trend al telemedicinei prin reglementarea domeniului in baza OUG 196/2020 care modifica legea sanatatii 95/2006.
Deși prezintă numeroase avantaje, telemedicina ridică probleme juridice și etice importante în special în ceea ce privește responsabilitatea medicilor, protecția datelor medicale și drepturile pacienților. Scopul acestui articol este de a analiza aceste aspecte și de a oferi recomandări medicilor si unitatilor medicale pentru o practică etică care să respecte obligațiile legale și de reglementare reducind riscurile savirsirii unui malpraxis medical.
În acest scop, vom discuta in cele ce urmeaza cadrul juridic și de reglementare al telemedicinei, concentrându-ne asupra condițiilor de punere în aplicare, a obligațiilor etice și a protecției datelor medicale.
Cadrul juridic și de reglementare pentru telemedicină.
În conformitate cu articolul 30 ind.1 din legea 95/2006, telemedicina este definită ca fiind ” totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanță, fără prezența fizică simultană a personalului medical și a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecțiuni sau indicarea unor metode de prevenție a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informației și mijloacelor electronice de comunicare„.
Același articol distinge sase categorii de telemedicină: teleconsultația; teleexpertiza; teleasistența; teleradiologia; telepatologia; telemonitorizarea.
Condiții de punere în aplicare a telemedicinei.
Desi actele normative in materia telemedicinei nu prevad nimic in sensul acesta, consider ca pentru a pune în aplicare telemedicina medicii din domeniul sănătății și spitalele trebuie să încheie un acord ce trebuie să definească termenii și condițiile de desfășurare a procedurilor de telemedicină, responsabilitățile fiecărei părți, condițiile de inregistrare a orelor de lucru și modalitatea de remunerare, precum și garanțiile de confidențialitate și de securitate a datelor de sănătate (o consultanta competenta in domeniul legislatiei muncii aplicabila si a modalitatilor concrete de reglementare contractuala a celor mentionate anterior o puteti obtine de la dl. avocat Razvan Vasiliu).
Medicii implicați în telemedicină sunt supuși acelorași obligații etice ca și în cazul asistenței medicale directe in conditiile in care legea nu prevede norme speciale derogatorii. Trebuie să respecte confidențialitatea datelor medicale, să informeze pacienții într-un mod clar și corect (despre obligatia de informare am scris aici si aici ), să obțină consimțământul lor în cunoștință de cauză și să asigure continuitatea îngrijirii.
Protecția datelor privind sănătatea.
Telemedicina implică prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea, care sunt considerate date speciale astfel cum reiese din articolul 9 al Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR).
Medicii și unitatile medicale implicate în telemedicină trebuie să respecte cerințele GDPR, inclusiv legitimitatea prelucrării, minimizarea datelor, confidențialitatea, securitatea și drepturile persoanelor vizate.
În calitate de operatori de date, unitatile medicale trebuie să numească un responsabil cu protecția datelor (DPO), să efectueze o evaluare a impactului asupra protecției datelor (DPIA) și să pună în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura securitatea datelor privind sănătatea, în conformitate cu articolele 37-39 și 42 din GDPR.
În conformitate cu articolul 17 si urm. din GDPR, pacienții au dreptul de acces, rectificare, ștergere, de a se opune prelucrării datelor lor de sănătate sau de a solicita portabilitatea acestora. Medicii si unitatile medicale trebuie să pună în aplicare proceduri care să permită exercitarea acestor drepturi și să răspundă în termenele legale.
În plus, articolul 30 ind 9 din legea 95/2006 impune operatorilor de date « asigurarea condițiilor tehnice de transmisie a datelor și a condițiilor de prelucrare a acestor date de către personalul medical astfel încât să fie garantată confidențialitate acestora ». Aceasta include, în special, pseudonimizarea, criptarea, copii de siguranță regulate, gestionarea autorizațiilor și formarea personalului.
În concluzie, cadrul juridic și de reglementare pentru telemedicină are ca scop garantarea calității și siguranței asistenței medicale, a protecției datelor medicale și a drepturilor pacienților. Medicii si unitatile medicale implicați în telemedicină trebuie să respecte aceste cerințe și să adopte o practică etică și responsabilă, ținând cont de aspectele juridice specifice acestei noi forme de practică medicală la distanță.
Pentru o consultanta juridica in cadrul careia puteti obtine toate informatiile relevante cazului dvs va puteti face o programare
